poză simbol

Care este mașina preferată a moldoveanului în 2019

1986
(reînnoit 19:33 16.12.2019)
Apetitul moldovenilor pentru mașinile noi continua să crească. Dealerii din țara noastră și-au majorat vânzările cu 7,5 la sută în perioada ianuarie-noiembrie 2019, raportat la aceeași perioada a anului trecut.

CHIȘINĂU, 16 dec - Sputnik. Vânzările de automobile noi au atins cifra de 6077 de unități comercializate în unsprezece luni, depășind cu 7,5 procente vânzările din 2018 și cu peste 25 la sută cele din 2017.

În același timp, au fost vândute peste 26600 de vehicule la mâna a doua, dintre care aproximativ jumătate sunt mașini cu o vechime de 8-10 ani.

Brandul cel mai preferat de moldoveni rămâne Dacia. Aproximativ 1250 de mașini noi ale producătorului românesc au fost vândute în Republic Moldova, de la începutul anului. Cele mai vândute modele sunt Logan – 482 de unități și Duster – 414. Lada, care până mai ieri era lider incontestabil în topul vânzărilor, are la activ doar 21 de unități vândute.

Skoda este al doilea cel mai vândut brand auto din Moldova, fiind comercializate 791 de mașini, iar al treilea este Toyota cu 577 de mașini, dintre care aproximativ 300 de modele RAV-4.

Mașinile hibride se vor scumpi

Modificarea adusă de guvernare la Politica Bugetar Fiscală pentru anul 2020 va duce la scumpirea automobilelor hibride cu 500-1500 de euro, în funcție de motor.

”Modificarea reducerilor fiscale va duce la scumpirea mașinilor hibride și le va face mai puțin atractive pentru consumatori, astfel reducând cererea pentru astfel de automobile. Acest lucru va avea și un efect negativ din punct de vedere ecologic – numărul mașinilor eco va scădea și va crește importul mașinilor cu sisteme de propulsie tradițională”, comentează redactorul portalului piataauto.md, Denis Godorozea.

Luxul, la mare căutare

Comercianții de mașini premium și lux au înregistrat și în acest an vânzări bune. Mercedes-Benz și-a crescut vânzările cu peste 20 de procente, comercializând aproximativ 290 de mașini. Prosche și majorat vânzările cu 30 la sută, atingând cota de 78 de mașini. În ianuarie-noiembrie 2019, au mai fost vândute peste 170 de BMW-uri, peste 100 de automobile Land Rover, 67 de mașini Lexus, 33 de mașini Jaguar și un Rolls Royce Cullinan - un SUV al cărui preț începe de la 325 de mii de dolari.

1986
Tagurile:
moldovean, transport preferat, masina, auto, accize, mașini de lux
Tematic
Incredibil: În Chișinău pot fi văzute automobile „cu caracter” - Video
Spărgătorul de gheață nuclear Arctica

“Rușii au zeci, noi doar două!”: SUA a rămas în urma Rusiei

214
(reînnoit 22:20 30.10.2020)
Senatorii americani sunt îngrijorați că SUA pierde teren în fața Rusiei în regiunea arctică din cauza lipsei spărgătorilor de gheață.

MOSCOVA, 30 oct – Sputnik, Andrei Koț. Americanii pierd în ritm rapid controlul asupra Arcticii. La o astfel de concluzie tristă pentru SUA au ajuns membrii comitetului pentru forțele armate a Senatului Roger Wicker și Dan Sullivan. În opinia senatorilor, țara suferă de o insuficiență de spărgătoare de gheață, capabile să acționeze la Polul Nord, iar Rusia se află într-o poziție mult mai avantajoasă. Despre spărgătoarele de gheață și rolul lor în promovarea intereselor marilor puteri, aflați în materialul RIA Novosti.

Un spărgător de gheață solitar

Wicker și Sullivan constată: Moscova dispune de cea mai mare flotă de spărgătoare de gheață din lume, care ajunge la 40 de nave. A se compara: paza de coastă a SUA are doar două spărgătoare de gheață – PolarStar și Healy, cel de-al doilea fiind în reparații după un incendiu la bord. Un singur spărgător de gheață funcțional pentru o superputere economică și militară este evident insuficient. Controlul asupra Arcticii oferă un acces la resurse naturale bogate și permite asigurarea unei prezențe militare permanente în nordul Eurasiei.

Experții au reamintit că în această vară Flota Navală a Rusiei a desfășurat cele mai ample exerciții militare din perioada războiului rece în apropiere de țărmul Aleaskăi. Totodată, în ultimii ani, Moscova și-a restabilit peste 50 de obiective militare în Arctica, abandonate după destrămarea Uniunii Sovietice. Acolo din nou sunt desfășurate trupe și armamente. China, la rândul ei, construiește două nave spărgătoare de gheață și nici nu ascunde faptul că examinează această regiune în calitate de o “Cale polară a Mătăsii”. La toată această ”petrecere” arctică, americanii arată ca niște rude sărace.

În iunie, președintele Donald Trump a declarat că țara are nevoie de o flotă numeroase de spărgătoare de gheață. Autoritățile americane au lansat un program de construcție a șase nave, inclusiv a navelor grele care nu au fost produse de 40 de ani. Congresul deja a finanțat principalul spărgător de gheață, aceasta urmează să fie supus unor teste pe mare în 2024. La rândul său, comandamentul pazei de coastă a solicitat mijloace pentru o a doua navă.

Până atunci, afirmă senatorii, se va recurge la prelungirea termenului de exploatare a Polar Star, cel puțin, până în anul 2023. Luând în considerare că vasul și-a epuizat rezerva de exploatare la începutul secolului, acesta nu va face față sarcinii asigurării dominației SUA în Arctica.

Armada glacială

Rusia nu a suspendat niciodată construcția navelor spărgătoare de gheață. Așa, pe 21 octombrie a fost dat în exploatare un spărgător de gheață nuclear al proiectului 22220 “Arctica”. Vasul este echipat cu două centrale electrice, cu reactoare RITM-200, și cu o capacitate termică de 175 megawați fiecare, are capacitatea de a străbate un strat de gheață cu o grosime de 2,8 metri, la viteza de 1,5-2 noduri. Poate activa atât în ocean, cât și în râuri. “Atomflot” urmează să primească alte patru nave ale proiectului – “Sibir”, “Ural”, “Iakutia” și “Ciukutka”. Primele două vor fi date în folosință în 2021 și, respectiv, 2022.

Vladimir Putin, președintele Rusiei
© Sputnik / Алексей Дружинин

“Lansarea pe apă a spărgătorului de gheață „Arctica” nu este pur și simplu un eveniment simplu, când este lansată o navă grandioasă, originală, construită pe șantiere navale rusești, fără tehnologii și componente occidentale”, a declarat la radio Sputnik directorul Centrului de Studii politice și militare, Aleksei Podberiozkin. “Cea mai importantă semnificație este cea politică. O serie de noi spărgători de gheață va fi construită în următorii ani și Rusia va putea controla situația pe calea Mării Nordului nu doar în zone cu apă adâncă, dar și pe cele de o adâncime mică. Acum vom putea să ne asigurăm un coridor de transport din Asia de Sud-Est și regiunea Asia-Pacific, spre Europa, în regim non-stop”.

Anume spărgătoarele de gheață nucleară reprezintă o cheie a succesului oricărei construcții militare și civile în regiune. Pe lângă „Arctica”, Rusia dispune de două nave cu centrală nucleară cu două reactoare, de 75 mii de cai putere („Iamal”, „50 de ani de Victorie”), două spărgătoare de gheață, dotate cu câte o centrală nucleare cu un reactor de 50 mii cai putere („Taimîr”, „Vaigaci”), navă nucleară port-barje “Sevmorput” cu un reactor de 40 mii de cai putere și cinci nave de deservire tehnică. Spărgătorul de gheață “Sovetski Soiuz” se află în rezervă operațională. Este o flotilă arctică destul de impresionantă, chiar și fără a lua în considerare navele diesel-electrice.

Acestor din urmă aparține, spre exemplu, „Ilia Muromeț”, intrat în dotarea Flotei de Nord în 2017. Nava are capacitatea de a activa într-un câmp de gheață continuu cu o grosime de până la un metru. Pe lângă funcțiile de bază – escortarea navelor prin apele arctice, nava transportă încărcături pentru grupurile arctice ale forțelor armate. Proiectul prevede și montarea unor arme de bord, în special, a instalațiilor de artilerie AK-630, AK-230, AK-306. Teoretic, spărgătorul de gheață poate fi transformat într-o navă militară de asalt. E suficient să fie dotat cu rachete anti-navă.

Întotdeauna în fruntea clasamentului

Rusia întotdeauna a fost mai avansată decât alte state în domeniul construcției navelor spărgătoare de gheață. Primul spărgător de timp modern a devenit remorcatorul de salvare “Pilot”, dat în folosință în 1864.

Partea specială din față permitea suirea acestuia pe gheață, pentru a o sparge cu propria greutate. Această construcție a primit înalte aprecieri internaționale. În iarna 1871, guvernul german a cumpărat din Rusia planurile spărgătorului de gheață pentru a curăți gheață bazinul portului Hamburg și a râului Elba, deoarece temperaturile extrem de joase au blocat comerțul din regiune. Apoi, exemplul nemților a fost urmat de antreprenorii din Danemarca, Suedia și SUA.

Submarinul Hartford
© AP Photo / U.S. Navy/MC2 Micheal H. Lee

Primul spărgător de gheață a fost construit în URSS – primind numele “Lenin”. Nava a fost transmisă Ministerului Flotei Navale în 1959. Acest gigant a prelungit semnificativ navigarea pe latitudinile nordice. Doar în primele șase ani de exploatare, “Lenin” a parcurs peste 82 de mii de mile maritime și a escortat peste 400 de nave. În 1989, spărgătorul de gheață a fost conservat în Murmansk, fiind inclus în registrul unic al monumentelor patrimoniului cultural de importanță federală.

Rusia este singura țară din lume care exploatează spărgătoare de gheață port-barje. “Sevmorput”, cu un tonaj de 61,88 mii de tone, este cel mai mare vas de transport din lume, fiind exploatat din 1988. Acesta este capabil să spargă gheață cu o grosime de până la un metru. În prezent, acesta este singura navă de transport cu reactor nuclear.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

214
Tagurile:
gheață, Arctica, Rusia, SUA
Tematic
Rusia deja le are în dotare: Ce arme nu pot stăpâni americanii


Загрузка...
Petrol

Corporațiile salvează petrolul de șist, dar au și ele probleme

35
(reînnoit 20:38 30.10.2020)
Profitând de criză, marile corporații preiau companiile americane medii și mici din domeniu petrolului de șist, însă și ele se confruntă cu mari probleme.

MOSCOVA, 30 oct – Sputnik, Aleksandr Sobko. Situația curentă și prognozele legate de producția de petrol în SUA continuă să fie o temă actuală pentru observații. Cea mai mare parte a acestei producții revine petrolului de șist care, cu mici rezerve (inerția, starea financiară a companiilor), reprezintă un factor flexibil de echilibrare a pieței mondiale a petrolului.

Tabloul general, publicat în rapoartele săptămânale ale Ministerului Energiei din SUA, este clar: o cădere bruscă, în decurs a trei luni, de la indicatorii maximi de 13 milioane de barili pe zi, până la 10,5 milioane (adică, cu 20 la sută). În continuare se observă niște fluctuații semnificative în jurul acestui indicator (plus/minus o jumătate de milion de barili), determinate inclusiv de sezonul uraganelor – pentru că această statistică generală ia în calcul nu doar producția de șist și restul producției de pe uscat, dar și a extracției maritime, din Golful Mexic. Potrivit ultimelor cifre, producția totală în SUA s-a prăbușit chiar sub 10 milioane de barili pe zi, însă, reiterăm, datele săptămânale sunt actualizate des, așa că e vorba mai curând de ilustrarea unei tendințe generale.

Ce va fi mai departe? Un indicator tradițional principal al producției se consideră numărul de platforme active. Aici, la fel, observăm o scădere bruscă după evenimentele din martie, de la pinctul maxim de 682 în martie, până la un punct minim de 172 de unități în august, după care a început o restabilire lentă până la 205 în prezent. Platformele de foraj au scăzut de trei ori, iar producția s-a redus cu 20 la sută. Nu există nicio contradicție între aceste cifre: în primul rând, nu toată producția este de șist, iar în al doilea rând - există o inerție.

Un factor important care influențează producția sunt așa-numitele sonde nefinalizate, care sunt forate, însă nu a fost efectuată fracturarea hidraulică. E vorba de 7,7 mii de sonde, un număr destul de mare (comparativ cu cele 200 cu foraj) care, dacă vor avea loc fracturări hidraulice, ar putea menține nivelul producției chiar în condițiile unui nivel scăzut al forajului. În ultimul an, volumul sondelor nefinalizate nu s-a schimbat semnificativ, adică nu putem vorbi despre faptul că activarea unor astfel de sonde a contribuit în trecut la menținerea nivelul producției, în contextul diminuării producției de foraj. Acum numărul sondelor nefinalizare scade lent, și, cel mai important, în ultima sa prognoză Ministerul Energiei din SUA indică direct: acum acestea reprezintă o rezervă pentru menținerea producției în contextul unui număr mic al sondelor de foraj. De altfel, pentru noiembrie această analiză prevede o nouă scădere a producției petrolului de șist în SUA.

Petrol
© Sputnik / Максим Богодвид

Cu alte cuvinte, în sectorul extracțiilor de șist există o mulțime de incertitudini, motiv pentru care organizațiile respectabile prezintă niște prognoze controversate: de la o creștere a producției totale la 11,5-12 milioane, până la o prăbușire la 10 milioane de barili pe zi spre mijlocul anului 2021 (dacă ar fi să credem statistica săptămânală, aceasta deja a avut loc).

În același timp, deasupra tuturor acest aprecieri se află dificultățile financiare ale companiilor din sfera extracțiilor de șist. Da, în scopul economisirii mijloacelor financiare forajele se reduc, însă acest lucru presupune și o reducere a producției, prin urmare, se reduc fluxurile financiare pentru achitarea împrumuturilor. Lanțul de falimente ale companiilor mici și medii a început - și continuă.

Până la criză, doi mari giganți din domeniu petrolului și gazelor, ExxonMobil și Chevron, investiseră în extracțiile de șist și chiar au intrat într-o competiție. Drept urmare, s-a creat impresia că în cazul unor probleme, datoriile și companiile falimentate vor fi preluate de marile companii.

Parțial, acest lucru are loc. Recent, ConocoPhillips a anunțat despre preluarea Concho Resources cu 9,7 miliarde de dolari. În acest fel, încă un gigant petrolier american devine în același timp și un mare jucător în sfera extracției de șist. Totuși, e interesant faptul că tranzacția nu a avut loc prin intermediul banilor, ci printr-un schimb de acțiuni.

Un caz similar a avut loc la începutul lui octombrie, când Chevron a preluat Noble Energy (care, apropos, reprezintă nu doar șistul, dar și extracțiile maritime din zona Mediterană de Est).

La rândul lor, companiile medii precum Devon Energy a procurat WPX Energy, iar Pioneer Natural Resources discută despre procurarea Parsley Energy. Alți câțiva producători de șist sunt priviți în calitate de candidați pentru cumpărarea sau preluarea de către concurenți sau companii mai mari.

Adică, avem pe față o consolidare în acest sector. Companiile se așteaptă la câștiguri din contul economiei pe proporții, alipirea unor terenuri adiacente pentru extrageri și altele. Desigur, astfel de contopiri, în special din partea celor mai mari, permit mutarea pe plan secund a poverii creditare. Inclusiv, pentru că marile companii pot contracta credite mai ieftine pentru refinanțarea datoriei.

Adică, totul se întâmplă aproximativ așa cum a fost prognozat la începutul acestui an – supraviețuirea sectorului economic prin absorbția de către corporații transnaționale, iar pandemia doar a accelerat acest proces. Totuși, criza în sfera petrolului a provocat și un alt efect: stabilitatea financiară a companiilor care absorb producătorii de șist a devenit mult mai scăzută. Prin urmare, “digerarea” unor companii cu probleme va fi o sarcină complicată.

Cel mai relevant exemplu este ExxonMobil. La începutul anului, cotațiile acțiunilor companiei erau de două ori mai mari decât acum, chiar dacă, spre deosebire de colegii săi europeni, nu a diminuat dividendele trimestriale. Acum dividendele trimestriale față de cotațiile actuale (în termen de valori anuale) sunt imense în condițiile actualelor rate de 10 la sută anuale, respectiv, la începutul acestui an acestea au fost de două ori mai mici. E clar că prăbușirea cotațiilor de două ori în condițiile unor volume neschimbate ale dividendelor presupune un singur lucru – sporirea riscurilor și temerilor că această companie nu va putea susține în continuare același nivel de plăți și de stabilitate financiară în ansamblu. O situație similară se observă și la alte mari companii.

E curios că anume ExxonMobil la începutul crizei s-a pronunțat împotriva unei reduceri coordonate a producției (atunci se discuta despre SUA), fapt care era tratat de unii observatori ca o dorință de a procura la un preț mai mic companiile din sfera extracției de șist. Drept urmare, compania are probleme și fără achiziții suplimentare. Însă chiar și acestea nu sunt excluse pentru că cei mai apropiați concurenți și-au consolidat semnificativ pozițiile în segmentul șistului în perioada crizei. Chevron, după absorbirea Noble Energy, a devenit al doilea producător al petrolului de șist din SUA.

În esență, cele mai mari corporații transnaționale și-au propus să salveze producția de șist prin ponderea lor și stabilitatea financiară. Această sarcină rămâne pe agenda, însă devine tot mai dificilă. Prin urmare, problemele disciplinei financiare revin în prim plan, iar o creștere de dragul creșterii, precum am observat recent în sectorul șistului, este puțin probabilă.

Aici ar trebui să adăugăm că “agenda verde” a creat o presiune asupra tuturor companiilor din sectorul petrolului și gazelor, inclusiv asupra celor mai mari. Deocamdată, ar fi prea devreme să vorbim despre refuzul băncilor de a credita companiile petroliere (așa cum s-a observat mai devreme comportamentul băncilor față de sectorul cărbunelui), însă nu va fi deloc surprinzător dacă „agenda climatică”, în sumă cu preluarea producătorilor de șist, va spori povara noii datorii și pentru cele mai mari companii din domeniu.

Să rezumăm. Nu ne așteptăm la un colaps în domeniul extracțiilor de șist, însă ne-am putea aștepta că noii proprietari ai câmpurilor de șist vor promova o disciplină financiară mai strictă, vor avea o atitudine mai responsabilă față de rentabilitatea investițiilor. În ce măsură consolidarea în acest sector va contribui la diminuarea costurilor de producție, reușind în acest fel să păstreze volumul producției la nivelul actual, vom vedea.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

35
Tagurile:
SUA, corporații, Șist, petrol
Tematic
Colapsul a fost inevitabil: SUA ar putea rămâne fără petrol propriu
OPEC+ relaxează restricțiile privind producția de petrol


Загрузка...
Comisia Electorală Centrală

CEC a făcut un bilanț în ajunul alegerilor prezidențiale

0
(reînnoit 16:57 31.10.2020)
În ajunul alegerilor pentru funcția de președinte al Republicii Moldova din 1 noiembrie, Comisia Electorală Centrală a organizat o întâlnire cu concurenții electorali și cu observatorii, pentru o discuție de bilanț.

CHIȘINĂU, 31 oct – Sputnik. Comisia Electorală Centrală (CEC) a organizat la sediul său, în a doua jumătate a zilei de sâmbătă, 31 octombrie, o întâlnire cu concurenții electorali și cu reprezentanți ai misiunilor de observatori acreditate la alegerile prezidențiale din 1 noiembrie.

Scopul acestui eveniment a fost efectuarea unei evaluări preliminare a activităților electorale aferente alegerilor pentru funcția de președinte al Republicii Moldova.

Dintre concurenții electorali, au vorbit Renato Usatîi și Dorin Chirtoacă, ambii exprimându-și anumite observații critice legate de procesul de pregătire a scrutinului.

Totodată, în cadrul briefingului de totalizare a acțiunilor întreprinse de CEC în procesul de organizare a alegerilor prezidențiale, Dorin Cimil, președintele CEC, Maxim Lebedinschi, secretarul CEC și membrul CEC Vadim Filipov au punctat provocările și noile cerințe logistice legate de situația pandemică.

Observatori internaționali acreditați au fost informați despre termenii legali de constituire a organelor electorale, secțiile de votare în străinătate, înregistrarea candidaților, rolul Registrului de Stat al Alegătorilor în procesul de generare a listelor electorale.

De asemenea, alte teme abordate la briefing au ținut de reflectarea campaniei electorale în mass-media, plafonul general al mijloacelor financiare, care au putut fi transferate pe contul „Fond electoral”, creditul fără dobândă acordat concurenților electorali, procedura de acreditare a observatorilor naționali și internaționali.

Pentru buna desfășurare a scrutinului prezidențial, au fost depuse eforturi maxime ca pe lângă actele normative implementate să gestioneze situația de criză în sănătate publică să fie achiziționate și echipamente de protecție în scopul protejării tuturor participanților la procesul electoral, a subliniat Dorin Cimil.

Mai puțini observatori decât la alegerile parlamentare din 2019

Pentru alegerile prezidențiale au fost acreditați 2.193 de observatori, dintre care 1.883 de observatori naționali, 299 de observatori internaționali și 11 experți electorali internaționali.

Comparativ cu alegerile parlamentare din februarie 2019, alegerile prezidențiale din 1 noiembrie vor fi monitorizate de un număr mai redus de observatori - cu 45% mai puțini observatori naționali și cu 60% mai puțini observatori internaționali.

Opt candidați au fost înscriși în competiția pentru fotoliul prezidențial, numele lor fiind tipărite în buletinul de vot în următoarea ordine: Usatîi Renato, Năstase Andrei, Deliu Tudor, Dodon Igor, Ivanov Violeta, Sandu Maia, Țîcu Octavian, Chirtoacă Dorin.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tematic
Observatorii din CSI după ședința la CEC: Am primit răspunsuri exhaustive
Observatori CSI vor monitoriza alegerile prezidențiale din Moldova
Nu putem conta pe numărătoarea paralelă a voturilor


Загрузка...