Schimb valutar

Situații neplăcute la punctele de schimb valutar: Iată ce se întâmplă de fapt

10959
(reînnoit 16:36 24.06.2019)
Descifrăm trei situații care uneori împiedică tranzacțiile la unitățile de schimb valutar: nu sunt lei; nu este valută; este mai mare ca de obicei decalajul dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare.

Expertul economic Viorel Gîrbu a explicat pentru Sputnik Moldova ce se ascunde în spatele unor situații defectuoase cu care ne confruntăm uneori la casele de schimb valutar.

Deficit de lei

Prima situație descifrată de expert a fost următoarea: angajații caselor de schimb valutar nu acceptă să convertească valuta, motivând că nu au lei.

„Acest lucru se întâmplă, cel puțin teoretic, ca rezultat al faptului că punctele de schimb valutar nu-și planifică bine activitatea pe durata zilei respective și, într-un final, nu au stocuri suficiente. La începutul fiecărei zile, casele de schimb valutar au o anumită sumă de valută și o anumită sumă de lei, iar atunci când această sumă este consumată, casele de schimb valutar pot să le comunice clienților că nu au lei.

Acest lucru nu se întâmplă la toate casele de schimb valutar. De exemplu, la filialele unor bănci, la sediile lor centrale probleme de acest gen nu se întâmplă.

O altă explicație poate ține de faptul că unitățile de schimb valutar au dreptul să schimbe cursul pe durata zilei, dar atunci când schimbările sunt destul de importante, casele de schimb valutar, sub pretext formal, refuză să efectueze tranzacția.

Totuși, din punctul meu de vedere, așa cum noi n-am trecut prin șocuri importante pe piața valutară, cred că mai corect este să facem referire la prima explicație”, a spus Viorel Gîrbu.

Deficit de valută

A doua situație: punctele de schimb valutar nu au valută (euro, dolari etc.).  

„Este aceeași situație - depinde cum casele de schimb valutar s-au pregătit pentru ziua respectivă. Într-un final, nu au stocuri suficiente fie de euro, fie de dolari.

Acest lucru se poate întâmpla atunci când toată lumea cumpără valută și nimeni nu vinde.

Casele de schimb valutar intermediază între cumpărător și vânzător. Dacă pe durata unei zile sunt doar vânzători, dacă doar se vinde valută, casele de schimb valutar nu au lei. Dacă se cumpără doar valută, casele au lei, dar nu au valută.

Dacă facem o paralelă: mulți merg dimineața la magazin și vor sa facă o tranzacție mică, dar întind o bancnotă de 200 de lei, iar vânzătorul poate spune că nu are rest. În mod similar se întâmplă și la punctele de schimb valutar: trebuie să aștepte un client care să vândă și, ulterior, să vină cu valuta respectivă”, a explicat Viorel Gîrbu.

Decalaj mare dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare

A treia situație: decalajul semnificativ, chiar de un leu, dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare al valutei.  

„Un leu este mult. Să nu fie cursul respectiv cursul de noapte. Sunt case de schimb valutar care lucrează 24 de ore din 24, iar pe durata nopții cursul de cumpărare este mai mic și cursul de vânzare este mult mai mare.

Rezultă un decalaj foarte mare, dar acest lucru este totuși specific și este argumentat economic. Este costisitor să menții operațională pe durata nopții o casă de schimb valutar și acest cost se include în comisionul care se percepe.

Decalajul de un leu, repet, este mare. Dar, totuși, decalajul poate fi de ordinul a 20-30 de bani. Un asemenea decalaj poate fi practicat de băncile comerciale. Casele de schimb valutar mai mici sunt mai dinamice și nu afișează diferențe atât de mari dintre cursul de vânzare și cel de cumpărare.

Totuși, dacă atestăm un decalaj mare, acest lucru vorbește despre anumite turbulențe prin care trece piața valutară. În asemenea împrejurări, operatorii se asigură că vor face față unor schimbări rapide ale cursurilor valutare.

Cursul leului față de valutele de referință se stabilește o dată pe zi, pe când cotațiile monedei unice europene sau ale dolarului se schimbă din minut în minut. Și atunci când se întâmplă anumite turbulențe pe piețele internaționale, operatorii preferă să procedeze de această manieră - păstrează o distanță mare dintre cursul de vânzare și cursul de cumpărare”, a răspuns expertul economic Viorel Gîrbu.

BNM despre lipsa banilor la punctele de schimb valutar  

Atunci când unitățile de schimb valutar își informează clienții despre lipsa de lei moldovenești sau de valută, oamenii pot contacta Banca Națională a Moldovei (BNM) la numărul de telefon 022-822-502, se arată într-un răspuns al instituției pentru Sputnik.

De asemenea, în cazul unor reclamații, obiecții sau propuneri privind activitatea unităților de schimb valutar, persoanele fizice pot depune, în modul stabilit de legislație, o petiție la BNM, pe adresa: Bd. Grigore Vieru, nr.1, MD-2005, mun. Chișinău.

”Pe parcursul activităţii lor, casele de schimb valutar sunt obligate să mențină echivalentul a cel puțin 500.000 de lei destinați efectuării operațiunilor de schimb valutar în numerar cu persoane fizice”, potrivit BNM.

Unitățile de schimb valutar trebuie să păstreze acești bani „în interiorul încăperilor lor, în care se efectuează nemijlocit operaţiuni de schimb valutar, sau în conturile lor deschise la bănci licenţiate şi/sau în aparatele de schimb valutar.

10959
Tagurile:
ce se intampla, Schimb valutar
Tematic
Ce rezerve valutare are Banca Națională a Moldovei și cât vor costa luni euro și dolarul
Răspunsul BNM la știrea Sputnik despre lipsa leilor la casele de schimb valutar
Boeing 777

Europa va fi constrânsă la un dialog respectuos cu Rusia

90
(reînnoit 22:16 19.10.2020)
De ce Rusia s-a retras din consultările trilaterale în cazul MH17 și de ce Olanda încearcă să blocheze examinarea dosarului tragediei Boeingului.

MOSCOVA, 19 oct – Sputnik, Vladimir Kornilov. Europa a făcut destul de mult zgomot în legătură cu decizia Federației Ruse de a se retrage din consultările trilaterale cu Olanda și Australia în privința circumstanțelor prăbușirii avionului MH17. Totodată, caracterul acestui zgomot și fake-urile care îl însoțesc, ieșit pe gura unor demnitari de rang înalt, confirmă falsitatea intențiilor declarate ale Occidentului în ceea ce privește stabilirea adevăratelor cauze ale tragediei.

Cât face formularea declarației oficiale a ministrului Afacerilor Externe al Olandei, Stef Blok: “Astăzi Federația Rusă și-a anunțat decizia unilaterală de a înceta discuțiile despre propria responsabilitate pentru distrugerea cursei MH17”. Iată cum! Se pare că undeva au fost purtate discuții “despre responsabilitatea Rusiei”, iar noi nici nu bănuiam.

Primele consultări cu privire la consecințele tragediei Boeingului malaysian, prăbușit în iulie 2014, au avut loc la începutul anului trecut. Partea rusă a menționat din start: “Subiectul central va fi nu “responsabilitatea juridică a Rusiei pentru catastrofă”, ci întregul complex de chestiuni legate de accident, care au o importanță principială pentru determinare adevăratelor cauze”. Totodată, Moscova a subliniat că una dintre problemele cheie care urmează să fie examinate este responsabilitatea Ucrainei, care nu și-a închis spațiul aerian în zona acțiunilor militare.

Desigur, Blok cunoaște foarte bine acest lucru, însă recurge deliberat la o denaturare a adevărului, exact cum o face și în fragmentul în care spune că refuzul Rusiei de a purta consultări sterile “este deosebit de dureros pentru rudele victimelor”.

Mulți dintre oficialii occidentale care s-au apucat să condamne Moscova pentru această decizie încearcă să speculeze pe tema celor decedați. Așa, ambasadorul SUA în Olanda, Pete Hoekstra, a declarat că retragerea Rusiei din consultări reprezintă “o nouă lovitură dată rudelor victimelor și dorinței lor de a obține dreptate”.

Nu e de mirare că reacția unor olandezi, care apreciază aceste știri în forma pe care o oferă persoanele oficiale, este mult mai dură. Spre exemplu, unul dintre cititorii lui Blok a venit imediat cu sfaturi furioase în privința Rusiei: “Expulzați imediat toți rușii din Olanda, închideți ambasada, încetați comerțul extern cu Rusia, nu mai cumpărați gaz rusesc. Expediați flota noastră în Crimeea”.

Practic, niciun commentator nu oferă publicului olandez o explicație clară a motivelor acestui pas al Moscovei. MAE al Rusiei a explicat că ar fi continuta cu plăcere consultările (în care, apropo, a pus mari speranțe), dacă olandezii nu ar fi ales o altă cale – depunerea unei plângeri împotriva Rusiei la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Declarația MAE spune: “Astfel de acțiuni ostile ale Țărilor de Jos face inutilă orice continuare a consultărilor trilaterale și participarea noastră la ele. Responsabilitatea pentru eșuarea consultărilor trilaterale, în acest fel, aparține în totalitate oficialităților de la Haaga”. Iată acest moment neplăcut presa din Occident încearcă să nu-l evidențieze sau chiar să-l evite. Exact așa cum prin depunerea plângerii la CEDO, în ciuda tuturor „lacrimilor de crocodil” pentru victime, Haaga le-a dăunat anume rudelor acestora.

Problema este că la CEDO au fost depuse în mai multe rânduri plângeri din partea acestora. Primele astfel de plângeri au fost examinate în anul 2016, iar apoi au fost completate cu noi plângeri. Adică, cazul MH17 era în plină desfășurare. Iată că pe 10 iulie a acestui an guvernul Olandei nu a găsit nimic mai bun decât să depună o plângere interstatală în instanță (care, de regulă, examinează dosarele personale), afirmând cu ipocrizie că aceasta a fost depusă în susținerea dosarelor aflate în examinare.

Este o minciună sfruntată a părții olandeze. E greu să ne imaginăm că Haaga, capitala juridică globală, nu știe că la depunerea unei plângeri interstatale la CEDO, toate cazurile individuale examinate cu această ocazie sunt suspendate până la încheierea disputei între state. Acest lucru este formulat foarte clar în punctul 45 al Declarației de la Copenhaga cu privire la reforma Convenției Europene pentru Drepturile Omului, adoptate în unanimitate în 2018 de către statele membre ale Consiliului Europei.

Adică, Haaga, se ascunde în spatele victimelor MH17, iar în același timp blochează pentru câțiva ani pronunțarea deciziei de către instanță în aceste cazuri (iar examinarea dosarelor interstatale la CEDO poate dura foarte mult). Desigur, presa olandeză nu va scrie nimic despre acest lucru.

De asemenea, nu trebuie să uităm că plângerea Olandei la CEDO crează un potențial conflicte de interese cu alte instituții de drept – Curtea Internațională de Justiție a ONU, unde este examinat cazul Ucrainei împotriva Rusiei, în care figurează la fel responsabilitatea pentru MH17.

Iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în 2014, și-a exprimat opinia că dosarele interstatale examinate la CEDO nu trebuie să atenteze la jurisdicția altor instanțe internaționale. Adică, guvernul Olandei nu doar blochează examinarea dosarelor individuale, ci și crează conflicte de interese între diverse instituții, fapt care generează probleme pentru acest dosar.

Aici apare o întrebare legitimă: de ce Haaga are nevoie de torpilarea în același timp a proceselor de la CEDO și a consultărilor cu Rusia, prin depunerea unei plângeri scandaloase anume acum? Presa olandeză, care face speculații pe seama deciziei Moscovei, nu adresează întrebări prim-ministrului Mark Rutte în această problemă. Acesta doar a spus că ”a ales cel mai optim moment”, însă a refuzat să precizeze de ce consideră așa.

Răspunsul este unul evident. Inițial, guvernul olandez răspundea că așteaptă încheierea investigației grupului international și transmiterea plângerii în instanța de judecată. Iată că în martie a acestui an procesul a demarat pe teritoriul aeroportului Schiphall, cu zgomot, pompă, în fața camerelor tuturor televiziunilor lumii. A devenit clar: ceva nu a mers bine pentru organizatorii acestui proces.

În primul rând, cei patru “acuzați” nu au nicio tangență cu distrugerea MH17 (odată cu evoluția procesului, acest lucru devine tot mai evident). În al doilea rând, o tentativă similar de a asocia procesului un ofițer al serviciilor rusești (prin urmare, a statului rus) a eșuat. Amintiți-vă cum în primăvara anului 2018 toate instituțiile de presă internaționale, cu participarea compromisei structuri antirusești Bellincgat, trâmbițau: iată veriga care lipsea din lanțul ce duce spre Kremlin! Au și indicat un nume, un oarecare Oleg Ivannikov. Din anumite motive, atunci când procurorii au declarat la prima ședință a Judecătoriei din Haaga în cazul MH17 că Ivannikov nu figurează în calitate de suspect și nu are nicio tangență cu dosarul, acest fapt a fost ignorat în totalitate de aceeași presă. Pentru falsurile lansate, evident, nimeni nu și-a cerut scuze.

Pe măsura apropierea unei noi comemorări a datei nimicirii Boeingului, rudele victimelor au înțeles că dosarul eșuează. Fapt despre care au indicat direct într-o scrisoare adresată ambasadorului american, Pete Hoekstra. Aceștia au îndemnat SUA să prezinte instanței imaginile realizate din satelit, despre care a vorbit în 2014 John Kerry. Din câte vă puteți da seama, nu au fost prezentate niciun fel de imagini. În schimb Hoekstra își exprimă grija pentru rudele victimelor și acuză Rusia.

Înțelegând că în proces nu vor avea sorți de izbândă, iar Haaga nu poate prezenta publicului nimic la cei șase ani de la distrugerea MH17, ea a recurs la acest pas provocator al depunerii unei plângeri la CEDO. Neapărat în ajunul comemorării, pentru a distrage atenția de la întrebările incomode în acest caz și pentru a transfera atenția asupra unei noi plângeri, respectiv, la o nouă tărăgănare a procesului.

Cum ar fi trebuit să procedeze Rusia care într-adevăr spera să înceapă un dialog cu Olanda, fie și în cadrul unui grup informal? Despre ce dialog poate fi vorba dacă cealaltă parte deja a decis totul?

Aici ne aducem aminte de declarațiile recente ale lui Serghei Lavrov: „Acei oameni, care răspund de politica externă în Occident, nu înțeleg necesitatea unui dialog în baza unui respect reciproc”. Am putea spune că decizia Rusiei de a se retrage din consultările legate de MH17 reprezintă un prim pas în realizarea în practică a cuvintelor ministrului rus. Primul, dar nu cel din urmă. Calea Rusiei spre constrângerea europenilor la un dialog respectuos a început și va fi una lungă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

90
Tagurile:
Boeing, Rusia, Europa
Tematic
Dispariţia avionului „Boeing 777 MH370” al Malaysia Airlines - O nouă ipoteză
Prăbuşirea unui avion „Boeing” – Video din cabina piloților


Загрузка...
Dolari americani

FMI știe cum va salva lumea: Riscăm o sărăcie mai mare

158
FMI își propune să edifice un nou viitor luminos global, în contextul consecințelor negative pe care le-a adus pandemia economiei mondiale. Ce se ascunde în spatele cuvintelor mari.

Judecând după declarațiile șefului FMI, cea mai mare organizație financiară supranațională și-ar dori să revină în anul 1944 sau cel puțin să repete anul 1944, sub pretextul pandemiei COVID-19. În spatele unor declarații tari ale conducerii FMI despre necesitatea ajutorării lumii în depășirea consecințelor economice și umanitare ale pandemiei, probabil se ascunde probabil ceva mai mult, iar în considerentele umanitare ale liderilor structurii financiare, a cărei reputație în țările în curs de dezvoltare este una negativă, ar putea crede doar o persoană naivă, care nu a văzut niciodată cum niște datornici ai acestei organizații de la Washington au redus programele sociale și au vândut la un preț derizoriu întreprinderile de stat, în numele îndeplinirii “cerințelor FMI privind însănătoșirea economiei”.

Ar trebui să le dăm dreptate oponenților noștri americani: toate tentativele statelor care nu fac parte din clubul de elită colonialist G7 de a prelua controlul asupra FMI nu au avut sorți de izbândă, în pofida faptului că anumite progrese în sporirea influenței Chinei (sau chiar a Rusiei) în procesul de luare a deciziilor în interiorul organizației au fost totuși înregistrate. Însă, în ansamblu, principalul creditor al statelor în curs de dezvoltare (în esență, „principalul Shylock al planetei”) se orientează în continuare spre promovarea acelei versiuni a “globalizării”, care în niciun caz nu poate fi considerată una echitabilă.

Dacă la începutul epidemiei COVID-19 presa și experții occidentali erau îngrijorați de vitalitatea acestei versiuni a globalismului și se temeau de o de-globalizare, atunci, acum “Shylock global” constată că are nevoie de o nouă conferință de la Bretton Woods, adică actuala schemă a globalizării (edificată odată cu înființarea fondului în 1944) a devenit principala victimă a pandemiei și atât timp cât ”cadavrul mai este cald”, trebuie lansată o nouă versiune, cu o imagine îmbunătățită, construită pe promisiunile de a nu mai promova o agendă total ”canibală”.

Într-o adresare oficială, prilejuită formal de aderarea Andorrei la FMI, directorul executiv al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Gheorgieva, a anunțat că acum este un moment istoric:

“În timp ce noi așteptăm cu nerăbdare posibilitatea de a saluta Andorra, în calitate ei de cel de-al 190-lea membru, activitatea FMI reprezintă o mărturie a valorilor cooperării și solidarității, pe care se construiește fraternitatea umanității. Astăzi în fața noastră apare un nou “moment” Bretton Woods. Pandemia, care a răpit peste un milion de vieți. Catastrofa economică, care va reduce economia globală cu 4,4 la sută în acest an și va determina o reducere a producției cu 11 trilioane de dolari în anul următor. Disperarea umană de nedescris în fața unor șocuri uriașe și creșteri a sărăciei pentru prima dată în ultimele decenii. Din nou în fața noastră se află două sarcini enorme: combaterea crizei astăzi și edificarea unui viitor mai bun”.

Astăzi nu este nevoie să polemizăm despre necesitatea luptei cu criza economică globală, însă cu concepția că “un viitor mai bun” pentru întreaga umanitate va fi edificat de FMI – putem și trebuie să polemizăm, mai ales că apelarea la experiența conferinței Bretton Woods din 1944 arată frumos și convingător doar pentru un funcționar de la Washington. Merită să menționăm aici un episod apocrif de la acea conferință, la care 44 de reprezentanți ai mai multor state au semnat statutul FMI. Diplomații sovietici, care au fost invitați la conferință, au părăsit-o după ce au luat cunoștință de regulile propuse de activitate a noului fond global de creditare, comunicându-le organizatorilor că noua structură va deveni doar „o filială a Wall Street”. Prognoza s-a adeverit în totalitate, însă în niște forme pe care nici nu și le-ar fi putut imagina negociatorii sovietici.

Există toate temeiurile să bănuim că așa-numitul “Bretton Woods 2.0” va lucra în conformitate cu aceleași principii. Spre exemplu, directorul executiv al FMI, pe fundalul pandemiei și catastrofei economice care chinuie statele în curs de dezvoltare, din anumite motive este îngrijorat de transparența acelor datorii pe care aceste state deja le-au acumulat. Pentru a înțelege motivul real al îngrijorărilor este nevoie de o traducere din limbajul birocratic de la Washington în rusă și de o mică incursiune în istorie.

Iată ce propune FMI acum:

“Trebuie să avansăm spre o mai mare transparență a datoriilor și consolidarea coordonării creditorilor. Ne inspiră discuțiile din G20 cu privire la “o bază comună pentru reglementarea datoriei suverane”, precum și îndemnul nostru pentru îmbunătățirea arhitecturii de reglementare a datoriei suverane, inclusiv participarea sectorului privat. Noi, împreună cu statele membre, vom sprijini politica lor”.

S-ar părea că totul este despre cum “să fie bine și să nu fie rău”, însă așa precum expresia “respectarea ordinii mondiale, bazate pe reguli” din gura unui diplomat american presupune “Rusia trebuie să returneze Crimeea”, așa și în cazul dat formularea “transparentizarea datoriilor” nu e despre transparență, ci despre China. În februarie, publicația economică japoneză Quartz a scris despre lupta FMI și Băncii Mondial cu ascensiunea influenței chineze în țările în curs de dezvoltare:

“(FMI și Banca Mondială – n. r.) sunt îngrijorate de influența Chinei, care, chiar dacă nu este cel mai mare creditor, a devenit o sursă de capital extrem de influentă în țările africane, care nu dispun de multe opțiuni din cauza unor parametri economici slabi (...) China propune un pachet comod de finanțare și (o ulterioară n. r.) asistență prin intermediul întreprinderilor sale de stat pentru realizarea proiectelor de infrastructură atât de necesare pe tot continentul. Potrivit președintelui Băncii Mondiale, David Malpass, problema constă în lipsa transparenței.

“Una dintre problemele practice cu care ne confruntăm constă în faptul că unii dintre noii creditori nu sunt membri ai Clubului de la Paris și din acest motiv, cred, când vorbim despre acest lucru, oamenii trebuie să înțeleagă că e vorba de China”, a spus Malpass. “Ei (structurile chineze n. r.) au sporit volumul de împrumuturi, fapt care într-un anumit sens, este bun. Vrem să credităm mai mult statele în curs de dezvoltare. Însă (...) adesea în aceste contracte există un punct cu privire la confidențialitate care interzice Băncii Mondiale sau sectorului privat să vadă care sunt condițiile acordului”.

În mare parte, FMI și-ar dori ca problema cui le va ierta datoriile China, nu doar la nivel de instituții de stat, dar și la nivel de companii private, să o decidă nu China în negocierile bilaterale, ci în cadrul unui format multilateral, cu participarea FMI și statele occidentale. Acest lucru se prezintă nu doar ca o tentativă de a edifica o nouă fraternitate financiară mondială, ci ca o dorință de a salva cu orice preț acea schema colonială de creditare a statelor în curs de dezvoltare, căreia Beijingul îi pune bețe în roate. Mai mult: pornind de la aceleași considerente, de ce conducerea Fondului nu i-ar cere Rusiei “să ierte” cele trei miliarde de dolari pe care Ucraina le datorează prin eurobonduri? A acuza Moscova de lipsa unei transparențe și lipsa unei dorințe de a ajuta unei țări afectate de COVID-19 este un gest perfect în stilul Fondului.

Un alt principiu în baza căruia FMI vrea să edifice un viitor global luminos reprezintă o amenințare directă la securitatea economică și bugetului de stat al Rusiei:

“Așa cum pandemia a arătat că nu mai putem să ignorăm măsurile de prevenire în sfera sănătății, nu mai putem să ne permitem ignorarea schimbării climatice – e cel de-al treilea imperativ.

Atragem o atenție deosebită schimbărilor climatice pentru că aceasta are o semnificație decisivă la nivel macro și creează niște amenințări majore pentru creștere și prosperitate. De asemenea, este o chestiune critică pentru oameni și pentru planetă (...).

Studiile noastre arată că, la o îmbinare corectă a investițiilor ”verzi” și prețurilor mai mari la hidrocarburi, am putea ajunge la zero emisii în 2050 și să ajutăm la crearea a milioane de noi locuri de muncă. Dispunem de niște oportunități istorice de a edifica o lume mult mai ecologică, dar și mai prospere și mai bogată în locuri de muncă. În condițiile unor rate de bază mici, investițiile corecte de astăzi vor putea aduce dividende de patru ori mai mari mâine: prevenirea unor pierderi în viitor, stimularea profitabilității, salvarea vieților și crearea unor beneficii sociale și ecologice pentru toți”.

Iată ce înseamnă în practică acest lucru: statele din Occident, care timp de 150 de ani au avut posibilitatea să beneficieze de rezultatele progresului tehnologic, devenit posibil datorită exploatării masive a hidrocarburilor, vor rămâne bogate, iar restul lumii va fi supus unei constrângeri umilitoare, spre o sărăcie eternă, sub pretextul “protecției climei” care, în esență, presupune interzicerea energiei electrice ieftine, combustibil accesibil, prețuri accesibile la energie termică iarna și chiar posibilitatea elementară de a se bucura de alimentarea neîntreruptă cu energie electrică.

Singurele locuri de muncă pe care le crează energia verde sunt locurile de muncă pentru demnitarii internaționali, activiști ecologiști și profituri pentru acționarii companiilor europene și americane din domeniul energiei verzi, care vor putea vinde cu forța propria producției la prețuri exorbitante din contul statului sau consumatorului. “Prețurile mari la hidrocarburi”, despre care vorbește șeful FMI, reprezintă un precursor al așa-numitor “taxe pentru hidrocarburi”, cu care Uniunea Europeană amenință periodic Rusia, drept răzbunare pentru tupeul de a avea propriul gaz și petrol ieftin.

În cazul introducereaii unor taxe pentru hidrocarburi împotriva Rusiei, exportatorii noștrii (prin urmare, bugetul Rusiei și programele sociale) vor pierde zeci de miliarde de dolari pe an, în schimb fanii Gretei Thunberg și adepții economiei verzi vor fi fericiți. Viitorul luminos, pe care ni-l prezintă FMI este o distopie, scrisă cu utilizarea limbajului lui Esop, demn de un Orwell: ecologia înseamnă sărăcie, transparență – subordonarea Washingtonului și FMI. Într-adevăr, suntem în fața unui moment istoric, însă nu unul pentru “Bretton Woods 2.0”, ci pentru uciderea definitivă a monstrului globalizării care s-a născut în SUA, în 1944.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

158
Tagurile:
pandemie, economia mondiala, FMI
Tematic
După pandemie, omenirea se va confrunta cu sărăcie, foamete, mortalitate infantilă - ONU


Загрузка...
Ambulanță, Urgență, Medici, Spital,

COVID în Moldova: Câți oameni s-au infectat într-o singură zi

0
(reînnoit 17:40 20.10.2020)
Numărul persoanelor răpuse din cauza complicațiilor generate de noul tip de coronavirus este în continuare mare. A crescut față de ziua de ieri și numărul persoanelor infectate.

CHIȘINĂU, 20 oct - Sputnik. Alte 656 de cazuri de infectare cu COVID-19 au fost confirmate astăzi în Republica Moldova. Informația a fost prezentată de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale printr-un comunicat de presă.

Din numărul de infectări confirmate în ultimele 24 de ore, cinci cazuri sunt de import - două din Turcia, două din SUA și un caz din România. Astfel, bilanțul persoanelor infectate cu noul Coronavirus a ajuns la 67 958 de cazuri. Cazurile confirmate astăzi sunt rezultatul efectuării a 3090 de teste.

Printre persoanele testate pozitiv sunt și 32 de lucrători medicali. Este vorba de 17 medici, 12 asistenți medicali, dar și trei angajați care reprezintă personalul auxiliar. Starea de sănătate a 876 de persoane este gravă, iar 48 dintre acestea sunt în stare foarte gravă, conectate la aparate de respirație artificială. În total, 7 978 persoane sunt în tratament la domiciliu cu forme ușoare de COVID-19, iar 25 636 sunt sub supraveghere la domiciliu.

MSMPS informează astăzi și despre un număr mare de decese. În doar 24 de ore, alți 16 moldoveni au murit din cauza complicațiilor provocate de noul tip de coronavirus. Este vorba de nouă femei și șapte bărbați cu vârste cuprinse între 51 și 86 de ani, din diverse regiuni ale țării. Numărul total de persoane decedate a ajuns la 1 617.

Vestea bună este că alte 590 persoane au fost tratate și externate. În total, 49 083 persoane s-au vindecat de COVID-19. De precizat că în Republica Moldova a fost instituit cod roșu în contextul epidemiei de COVID-19, în majoritatea unităților teritorial administrative. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
COVID-19
Тема:
Coronavirusul, știri de ultima oră
Tematic
Câți copii de grădiniță au fost testați pozitiv la COVID
Onișcenko, despre probabilitatea originii artificiale a COVID - 19


Загрузка...