președintele Igor Dodon

Șansele lui Igor Dodon de a rămâne în funcția de președinte al Republicii Moldova

511
(reînnoit 14:02 13.12.2018)
În cei 27 de ani de independență, președintele Republicii Moldova nu a trecut niciodată prin procedura de demitere din funcție, mecanism prevăzut în Constituția țării. Cetățenii Republicii Moldova au ales președinții, dar nu i-au demis niciodată. Ce șanse sunt acum ca cel de-al cincilea președinte al Republicii Moldova să fie demis din funcție.

CHIȘINĂU, 13 dec – Sputnik. Președintele Parlamentului, Andrian Candu, și-a înăsprit în ultimul timp declarațiile legate de demiterea președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon. La baza acestor afirmații stă refuzul șefului statului de a promulga unele legi votate repetat de Parlament.

Analizând însă legislația națională, circumstanțele în care se fac aceste afirmații și opiniile unor experți, se pare că afirmațiile președintelui Parlamentului nu vor avea o transpunere în practică și vor rămâne doar la nivel de declarații și emoții.

Andrian Candu a anunțat în cadrul ultimei sale intervenții în fața presei că în Parlament deja se analizează dacă există circumstanțe legale ca șeful statului să fie demis.

”Direcția juridică a Parlamentului a pregătit o notă informativă adresată Comisiei juridice a Parlamentului cu toate procedurile care există și ce înseamnă în complexitatea sa procedura de demitere a președintelui țării”, a declarat Candu.

Totuși șeful Legislativului susține că nu trebuie să uităm că ne apropiem de un proces electoral: alegerile parlamentare, iar procedura de demitere a președintelui presupune organizarea unui referendum național, care nu poate fi organizat în cadrul alegerilor parlamentare.

”Din 24 decembrie până în 24 ianuarie va fi perioada preelectorală legală, iar din 25 ianuarie până în 24 februarie este deja campanie electorală. În toată această perioadă, juridic nu cred că noi putem să organizăm un referendum pentru demiterea președintelui, deoarece această procedură presupune două elemente: vot în Parlament și referendum național. Votul în Parlament noi am putea să-l facem, dar cum rămâne cu referendumul? Dacă nu le putem duce pe ambele la bun sfârșit, întrebarea este: de ce să începem acum?”, s-a întrebat democratul.    

Suspendarea și demiterea președintelui, proces de lungă durată

Președintele Comisiei pentru constituționalitate și drepturile omului din cadrul Consiliului Societății Civile pe lângă președintele Republicii Moldova, Dumitru Pulbere, a declarat pentru Sputnik Moldova că în pofida faptului că Parlamentul țării a rămas cu competențe limitate, potrivit Constituției, forul legislativ are voie în această perioadă să inițieze procedura de demitere a șefului statului.

Mandatul actualului Parlament a expirat la 30 noiembrie 2018. Conform prevederilor Constituției, mandatul Parlamentului se prelungește până la întrunirea legală a noii componențe. În această perioadă, Parlamentul poate adopta legi ordinare, hotărâri, poate organiza audieri, consultări și efectua control parlamentar.

”Potrivit Constituției, Parlamentul poate iniția procedura de suspendare a președintelui țării printr-o hotărâre, nu prin lege. O condiție este ca această hotărâre să fie votată de 2/3 dintre deputați”, a declarat Pulbere.  

Potrivit ex-președintelui Curții Constituționale, înainte de votul celor 2/3 dintre deputați există o anumită procedură care trebuie respectată.

”În primul rând, propunerea de suspendare poate fi iniţiată de cel puţin o treime din deputaţi şi se aduce neîntârziat la cunoştinţa preşedintelui Republicii Moldova. Preşedintele poate da Parlamentului şi Curţii Constituţionale explicaţii cu privire la faptele ce i se impută”, a explicat Pulbere.

Propunerea de suspendare se transmite Curții Constituționale, care trebuie să stabilească dacă într-adevăr președintele țării a încălcat Constituția.

”Dacă Curtea Constituțională dă curs adresării deputaților, în Parlament se creează o comisie, care pregătește procedura de vot. Propunerea de suspendare a președintelui țării trebuie să fie susținută de nu mai puțin de 2/3 dintre deputați”, a menționat Pulbere.

Ulterior, hotărârea Parlamentului trebuie trimisă, în cinci zile de la data votării, Comisiei Electorale Centrale. Potrivit legislației, CEC trebuie să organizeze în 30 de zile un referendum național la care să fie supus votului subiectul demiterii președintelui țării.

”Pentru demiterea președintelui trebuie să voteze un număr de alegători similar cu cel care l-a susținut la alegerile prezidențiale”, susține Pulbere.

Igor Dodon a câștigat turul doi al alegerilor prezidențiale din 2016 cu votul a  834 810 alegători.

Șanse minime ca al cincilea președinte să fie demis de popor

Consilierul în domeniul juridic şi relaţiilor instituţionale, reprezentant al Preşedintelui Republicii Moldova în relaţiile cu Parlamentul şi Guvernul, Maxim Lebedinschi, a declarat într-un comentariu pentru Sputnik Moldova că există șanse minime ca poporul să susțină ideea demiterii președintelui țării.

”Dacă existau șanse reale ca președinte Dodon să fie demis, atunci majoritatea iniția de mult timp această procedură. Nu este atât de simplu ca să aduni un număr atât de mare de voturi pentru a-l înlătura din funcție pe Igor Dodon”, a declarat Lebedinschi.  

Demitere sau mai puține împuterniciri

În septembrie, Andrian Candu, care este și vicepreședinte în Partidul Democrat, nu excludea că după alegerile parlamentare de la începutul anului viitor, Legislativul ar putea iniția o nouă modificare a Constituției prin simplificarea împuternicirilor președintelui țării.

”Poate vom opta pentru simplificarea și mai mare a instituției prezidențiale, la fel cum este în multe țări parlamentare”, a declarat Candu.

Totul va fi clar după alegerile din februarie

Potrivit surselor Sputnik din Parlament, puțin probabil ca la ultima ședință din această sesiune, care va avea loc pe data de 14 decembrie, comisia juridică să vină cu un raport sau vreun proiect de hotărâre de Parlament în baza analizei informațiilor prezentate de Direcția juridică. Membrii comisiei încă nu au recepționat nota informativă și nu au discutat la acest subiect. Discuțiile ar putea reveni pe agendă doar după vacanța de iarnă a parlamentarilor.

Totuși și sesiunea de primăvară-vară va fi destul de scurtă, ținând cont că perioada campaniei electorale va începe în data de 25 ianuarie 2019, iar mai mulți deputați din actualul Parlament vor candida în circumscripțiile uninominale și cea națională.

În același timp, toate procedurile care se impun în procesul demiterii unui președinte de țară, conform Constituției Republicii Moldova, durează în timp. Situație care se va putea extinde și după alegerile parlamentare, 24 februarie 2019.

Noua configurație din Parlamentul de legislatura a XXI-a ar putea să fie în favoarea lui Igor Dodon, astfel că președintele nu va fi nevoit să mai treacă prin procedura de impeachment. Puține șanse sunt ca președintele țării să fie demis de popor în cadrul unui referendum național. Toate sondajele de opinie îl clasează pe Dodon în topul popularității printre politicienii din țară.

Dodon, reacție la decizia Curții Constituționale: Ce a declarat șeful statului>>>

De asemenea, nu trebuie neglijat nici faptul că imediat după alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 în câteva luni în Moldova vor fi organizate alegerile locale generale. Un alt scrutin național care va necesita cheltuieli financiare și eforturi politice.

Președintele Republicii Moldova este ales în mod direct de către cetățeni pe un mandat de patru ani. Viitoarele alegeri prezidențiale în Moldova urmează să fie organizate în toamna anului 2020.

511
Tagurile:
Maxim Lebedinschi, Dumitru Pulbere, Parlament, CEC, Andrian Candu, alegeri parlamentare, Referendum, demitere, Președintele Republicii Moldova, Igor Dodon
Tematic
Dodon cere implicarea activă a Consiliului Europei în monitorizarea parlamentarelor
Îndemnul lui Dodon, făcut la ședința de totalizare a anului Ștefan cel Mare și Sfânt
La ce se referă legile care au fost promulgate de Candu în locul lui Dodon
Компрессорные станции Казачья и Русская в Краснодарском крае

Rusia și Statele Unite împart piața europeană: cine va umplea depozitele de gaze

110
Iarna rece și prelungită a golit depozitele europene de gaze. A rămas doar o treime din rezerve. Americanii au decis să profite de acest lucru și au propus o cantitate mare de gaz lichefiat.

MOSCOVA, 12 apr – Sputnik, Irina Badmaeva. Cu toate acestea, criza provocată de coronavirus nu-i va permite Europei să cumpere resursa energetică costisitoare de peste ocean. Aceasta va fi nevoită să achiziționeze materii prime rusești. Cât va câștiga "Gazpromul" și bugetul de stat grație exportului în străinătate, a aflat Sputnik.

Înghețuri anormale pentru Europa

Toamna și iarna, europenii au folosit mai mult de 65 de miliarde de metri cubi de gaz – maximumul ultimilor zece ani. Despre acest lucru informează "Gazprom" cu referire la GasInfrastructureEurope. Apogeul anterior a fost în 2018, când în februarie – martie, Europa a fost lovită de un ciclon cu înghețuri anormale și ninsori.

Vremea a jucat o festă rea și în acest sezon de încălzire. În ianuarie, "Gazpromul" a fost nevoit să crească de urgență livrările în Europa înghețată. A trimis cu 32,4 procente mai mult decât de obicei în Germania, cu 77,3 – în Franța, cu 21,2 – în Olanda, cu toate 100 – în Italia.

În plus, a crescut exportul și în Asia, unde, la fel, au ajuns frigurile. În consecință, pe piață a apărut un deficit, care a provocat o creștere explosivă a prețurilor spot – bunurile, valorile mobiliare sau valuta se vinde în condiții de livrare imediată.

Așa, de exemplu, în Asia, a existat un moment când cotațiile depășeau o mie de dolari pe o mie de cuburi. Unele contracte erau încheiate cu 1400. În Europa, prețurile depășeau treapta de 300 de dolari, în pofida faptului că în bugetul conservativ al "Gazpromului" pe 2021 este fixată o valoare de 170.

Ca urmare, exporturile rusești în străinătate au crescut până la 19,5 de miliarde de metri cubi – cu aproape 46% mai mult față de anul precedent.

Nici februarie nu i-a răsfățat pe europeni cu vreme bună. În această lună, trei zile la rând, din depozitele europene s-a scos o cantitate maximă – mai mult de un miliard de metri cubi pe zi.

Până la 25 martie, când s-a înceiat sezonul rece, stocul mediu al "metrourilor" Lumii Vechi a scăzut până la 29%. În special, în Germania și Austria – până la 26, în Olanda – până la 23, în Franța – până la 17.

Pentru a nu îngheța iarna viitoare, europenii trebuie să pompeze cu 57,3% (aproape cu 24 de miliarde de metri cubi) mai mult decât anul trecut, a calculat "Gazpromul". Această cifră este comparabilă cu totalul exporturilor în 2020 în Franța și Olanda. Campania de stocare începută, privind suplinirea depozitelor, promite să devină una dintre cele mai mari din anul 2011.

Alternative la gazul rusesc

În 2020, ponderea materiilor prime autohtone pe piața europeană a gazelor a fost de aproximativ 33%, a informat directorul general al companiei "Gazprom Export", Elena Burmistrova. Potrivit ei, "începând deja cu al treilea trimestru, volumul exporturilor a atins, iar în unele cazuri a depășit, indicatorii pre-criză". Toate obligațiile față de importatori au fost îndeplinite. În plus, până la sfârșitul anului, prețurile contractelor s-au dovedit a fi mai mici față de prețurile spot din hub-urile europene. Acest lucru a stimulat suplimentar livrările.

Combustibilul albastru livrat Uniunii Europene, provine, pe lângă Rusia, din Norvegia, Qatar, Algeria, SUA și Nigeria. Consumatorii principali – Germania, Marea Britanie și Italia. Mai mult, germanii și britanicii primesc gazul rusesc prin "Nord Steam". Nu există alte opțiuni. Desigur, pot să utilizeze gazul natural lichefiat (GNL), dar el este mai scump. În plus, aceasta necesită terminale speciale, de care Germania, de exemplu, nu dispune. GNL-ul este livrat acolo prin Belgia și Olanda.

În Italia și Marea Britanie, există terminale, dar, și acolo, nu se grăbesc să renunțe la gazul din gazoduct. De aceea, principalii cumpărători ai resursei energetice rusești nu susțin lupta Statelor Unite cu "Nord Stream – 2".  Mai mult, Germania a propus americanilor să finanțeze construcția de terminale pentru recepția GNL-ului lor, numai să lase în pace proiectul "Nord Stream – 2".  Vara trecută, Berlinul era gata să aloce pentru asta un miliard de euro. Dar Washingtonul a rămas neclintit.

Proiectul rusesc are destui oponenți în UE: Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, România, Croația. Acestea sunt țări de tranzit, respectiv, ele câștigă destul de bine pe baza acestui lucru.

Apropo, Varșovia și-a declarat deja intenția de a se descurca fără gazul rusesc din 2022. Polonezii mizează pe conducta de gaz Baltic Pipe, care se construiește spre platforma continentală norvegiană în Marea Nordului. Restul – GNL de peste ocean.

Americanii, desigur, ar fi bucuroși să suplinească depozitele europene – mai ales acum, când cererea asiatică a scăzut. În martie, Lumea Veche a cumpărat de la ei 11 miliarde de metri cubi – de două ori mai mult decât în ​​ianuarie și februarie. Statele Unite au asigurat 30% din livrările în Europa de Vest. Mai mult, acum, în mări și oceane se află mai mult de 70 de petroliere cu GNL american.

Cine va suplini depozitele europene

Dar criza nu a trecut încă, iar gazul natural lichefiat este în continuare mai scump decât gazul din gazoduct. În plus, "Gazpromul", spre deosebire de concurenți, poate crește rapid producția și livrările zilnice. Compania dispune de "metrouri" proprii în Europa.

Iar direcția vest-europeană este o prioritate, întrucât rentabilitatea "Nord Stream" este încă discutabilă, observă Alexandr Timofeev, profesor asociat al Universității Ruse de Economie Plehanov. "Iarna rece și prelungită a asigurat o cerere bună. Ea poate crește mai repede decât stocul depozitelor, ceea ce, la rândul său, va duce la o creștere a prețurilor deja până în toamnă", spune interlocutorul.

După părerea consultantului independent privind dezvoltarea complexului combustibilo-energetic al Rusiei, VYGONConsulting, în acest an, "Gazpromul" poate crește exportul de gaz în străinătate până la 210 miliarde de metri cubi – cu 17% mai mult decât în ​​2020 și aproape de cinci și jumătate mai mult decât în ​​anul "pre-covid" 2019.

Așa, de exemplu, în primul trimestru, exporturile "Gazpromului" au crescut cu 30,7%. "Mai devreme, furnizorul a pus prețul de 170 de dolari pe o mie de metri cubi. Dar, apoi, planurile au fost revizuite. Acum se presupune un preț mediu anual de 200 de dolari. Ideea constă în faptul că contractele pe termen lung sunt în mare parte legate de prețurile spot europene. În plus, au crescut cotațiile de petrol, de care depind cotațiile de gaze. Prin urmare, "Gazpromul" are toate șansele să-i convingă pe consumatori de validitatea planurilor sale", consideră Mark Goihman, analistul principal al centrului de informații și analitică TeleTrade.

Apropo, gazul a continuat să se scumpească și după sfârșitul sezonului de încălzire. Acum, la hub-ul olandez TTF (Title Transfer Facility Natural Gas Price Index) pe spot – 252 de dolari pe o mie de metri cubi, acest preț reprezintă maximumul din 2018.

Drept urmare, în acest an, veniturile "Gazpromului" datorate livrărilor în străinătate vor crește de 1,7 ori, până la 42 de miliarde de dolari, menționează VYGON Consulting. Iar această sumă este foarte binevenită bugetului de stat.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

110
Tagurile:
Gaze naturale, gazoduct, gaze, piața, europa, SUA, Rusia


Загрузка...
Владимир Зеленский и Реджеп Тайип Эрдоган

Cum Turcia își consolidează pozițiile în spațiul ex-sovietic

78
Turcia își extinde influența în spațiul ex-sovietic, consolidându-și influența în Ucraina și Azerbaidjan. Ce se ascunde în spatele acestei agende.

Serghei Markedonov, cercetător principal al Institutul de State de Relații Internaționale de la Moscova a Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, redactorul șef al revistei “Mejdunarodnaia Analitika”

Intensificarea cooperării turci-ucrainene poate influența în mod substanțial situația din regiunea Mării Negre. Totodată, semnificația acestui factor depășește limitele geografice ale bazinului Mării Negre.

Relațiile dintre Ankara și Kiev, care cunosc o dezvoltare dinamică, sunt actualizate de probleme precum pătrunderea energică a Turciei în spațiul fostei URSS, disponibilitatea ei de a-și atribui rolul de protector politico-militar al unor state post-sovietice, precum și o oportunitate pentru unele state de a-și consolida relațiile cu Alianța fără a fi membri formali ai organizației.

Vizite și simboluri politice

În ultimii ani se observă o activizare semnificativă a contactelor bilaterale dintre reprezentanții Kievului și Ankara la cel mai înalt nivel. Prima vizită a liderului ucrainean în Turcia a avut loc în august 2019. Acest lucru s-a întâmplat doar peste patru luni de la victoria lui Zelenski în alegerile prezidențiale. La începutul lui februarie 2020, a venit rândul Kievului să găzduiască înaltul oaspete de la Ankara. Peste opt luni a avut loc o nouă vizită de lucru a lui Zelenski în Turcia. Între cele două evenimente, pe 27 august 2020, președintele Recep Tayyip Erdogan a purtat discuții cu vicepremierul guvernului ucrainean, Oleg Urupski. Pe 10 aprilie 2021, Turcia a fost vizitată de președintele Ucrainei.

Din câte observăm, intensitatea contactelor bilaterale este destul de înaltă. Însă mult mai important este contextul în jurul acestor evenimente diplomatice. Merită să atragem atenție la faptul că vizita lui Erdogan la Kiev pe 3 februarie 2020 a fost dedicată nu doar celor 28 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Republica Turcă și Ucraina post-sovietică. Aceasta a avut loc pe fundalul unei escaladări bruște în Siria. Dacă în timpul primei întrevederi cu Zelenski pe pământul turc Erdogan s-a distanțat de orice critică în adresa Moscovei, atunci la Kiev a dat frâu liber emoțiilor. Rusia a fost acuzată că a închis ochii premeditat la acțiunile “regimului sirian”. Pe acest fundal, Kievul și Ankara au convenit asupra activizării cooperării în domeniul tehnico-militar.

Voiajul lui Zelenski pe țărmurile turcești în octombrie a anului trecut a decurs în contextul celui de-al doilea război în Karabahul de Nord. În acest eveniment rolul Ankarei nu se rezuma doar la fraze simbolice cu privire la susținerea integrității teritoriale a Azerbaidjanului, principalul aliat în spațiul ex-sovietic. Turcia și-a adjudecată noul rol în regiunea Caucazului. A devenit clar că odată ce și-a consolidat pozițiile în regiunea Caspică, Turcia va devenit mult mai activă atât în direcția Asiei Centrală, cât și în regiunea Mării Negre.

Sub acompaniamentul armelor din conflictul din Nagorno Karabah, Kievul și Ankara au semnat un memorandul cu privire la o cooperare pe termen lung pentru consolidarea sistemelor de apărare. Drept urmare a acestui fapt a devenit acordul Ministerului Apărării din Ucraina cu un șir de companii turcești pentru producția dronelor și corvetelor, semnat în decembrie 2020.

Și, în final, aprilie 2021. Vizita lui Zelenski în Turcia a avut loc pe fundalul izbucnirii spontane a unui interes față de situația din Donbas. În Sud-Estul Ucrainei are loc o “dezghețare” a conflictului. Problema aici constă nu atât în incidentele militare, înregistrate de reprezentanții OSCE, jurnaliști și experți. Pe față e o vădită stagnare a procesului de instaurare a păcii, o tentativă de a modifica formatul existent al negocierilor prin cooptarea în “grupul normand” a SUA, de a transfera negocierile de la Minsk într-o altă capitală “neutră”. Chiar dacă autoritățile belaruse, în ciuda unor relații strânse cu Rusia, s-au obținut de la formularea unei poziții în ceea ce privește Donbas.

Zelenski și Erdogan au demonstrate mai multe semne ale susținerii și solidarității reciproce. De altfel, în astfel de istorii întotdeauna există anumite nuanțe la care merită să atragem atenție. Ce premise sistemice există pentru activizarea relațiilor turco-ucrainene? Pot fi considerate pozițiile Ankara și Kiev în totalitate identice?

Bazele pentru parteneriatul bilateral

Să începem cu faptul că pentru Ucraina președintele Erdogan și establishment turcesc reprezintă un public recunoscător. În special, atunci când vine vorba de pierderea suveranității Kievului asupra Crimeii. Comunitatea tătară reprezintă un factor intern important pentru Turcia. Potrivit unor aprecieri, în țără locuiesc peste 4-5 milioane de urmași ai tătarilor din Crimeea. Potrivit turcologului rus Pavel Șlîkov, “în Turcia există niște forțe care sunt dispuse să exploateze sentimentele romantice ale elitei turcești, care visează la intensificarea expansiunii spre Caucaz, Crimeea, Volga, Asia Centrală și care privesc Rusia nu în calitate de partener, ci ca pe un adversar geopolitic”.

De aici vine și poziția clar exprimată a autorităților de la Ankara în problema Crimeii. De fiecare data establishmentul turc subliniază că nu recunoaște jurisdicția rusă asupra acestei peninsula. Mai mult, elita turcă, conștientizând complexitatea relațiilor dintre Moscova și Kiev, utilizează canalele ucrainene pentru a transmite nemulțumirile față de politica Rusiei.

În afară de aceasta, pentru Zelenski sunt foarte importante contactele cu Patriarhul de la Constantinopol Bartolomeu, al cărui influență încearcă s-o instrumentalizeze pentru consolidarea tendinței de “naționalizare” a bisericii ortodoxe în țara lui.

Observăm disponibilitatea Ucrainei de a-și demonstra poziții speciale în raport cu Azerbaidjan, precum și respingerea politicii de recunoaștere a genocidului armean în Imperiul Otoman.

Între timp, pentru Turcia Ucraina nu este doar un canal pentru lansarea nemulțumirilor existente și a emoțiilor în contextul unei “cooperări competitive” controversate cu Moscova. În cele din urmă, canalele de comunicare ale președinților și miniștrilor Afacerilor Externe ai Rusiei și Turciei sunt ajustate și funcționează bine. Apropo, în ajunul călătoriei lui Zelenski, la inițiativa părții turcești, a avut loc o discuție telefonică între Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin. Ankara încearcă să-și promoveze propria direcție, pentru ca, pe de o parte, să nu intre într-un conflict deschis cu SUA și NATO, păstrându-și calitatea de membri al Alianței Nord-Atlantice, pe de altă parte, să-și demonstreze politica externă independentă. Problema Crimeii sau activizarea în spațiul postsovietic, în primul rând, e inițiativa părții turce. În același timp, e un prilej de a demonstra solidaritatea cu Washingtonul și Bruxelles. Drept urmare, declarația lui Erdogan de sprijinire a aspirațiilor euro-atlantice ale Kievului. Speranțele de admitere a Ucrainei în Alianță sunt mici, însă declarațiile de susținere a integrității teritoriale, precum și opțiunii pro-NATO vor fi privite pozitiv de aliații americani și europeni.

Aici ne-am dori să atragem atenția la un scenariu de o importanță primară. În jurul Ucrainei și Georgiei nu încetează disputele: vor deveni în curând membri ai NATO? Însă această chestiune, în ciuda importanței sale, este secundar. Istoria cunoaște o mulțime de cazuri în care o țară a devenit un partener privilegiat al SUA sau altor aliați ai Washingtonului, fără a fi formal membru al Alianței. Oare nu era așa în cazul Israelului, Coreei de Sud, Japoniei, Spaniei în perioada dictaturii lui Franco? Să nu plecam atât de departe. Oare absența calității de membru al NATO a împiedicat Azerbaidjanul să devine un partener strategic al Turciei, țară care are a doua armată ca mărime în Alianță?

Kievul nu e Baku

Prin urmare, între Ucraina și Turcia nu există probleme, iar alianța lor în curând se va transforma în ceva similar modelului turco-azer? Să nu ne grăbim cu concluzii. În primul rând, pentru că Baku, spre deosebire de Kiev, își ajustează politica prin distanțarea de orice procese integraționiste. Ucraina își definește foarte clar astfel de obiective strategice, cum ar fi aderarea la NATO și UE. Ceea ce înseamnă că este mult mai dependentă de modul în care este definit formatul bilateral.

Cât timp relațiile în triunghiul Washington – Bruxelles – Ankara sunt bune, nu există nicio problemă. Însă e suficient ca SUA să simtă o gelozie față de partenerul său eurasiatic, situația se poate schimba, iar Kievul va fi nevoit să aleagă. Baku nu apleacă urechea atât de atent la “sfaturile străine” în ceea ce privește democrația și reformele. Nu și Kievul. Ucraina nu dispune de acea independență față de Occident în procesul de luare a deciziilor, ceea ce are Azerbaidjanul.

Aici ar fi momentul să menționăm istoria din agenda relațiilor turco-ucrainene, cum ar fi extrădarea Turciei a adepților liderului spiritual Fethullah Gülen. În ianuarie 2021, din Ucraina au fost deportați doi învățători turci – Samet Gur și Salih Fidana. Reveniți acasă, aceștia au ajuns sub acuzare. Însă o astfel de cooperare, de regulă, provoacă proteste și reacții critice din partea diverselor organizații internaționale (cum ar fi Freedom House). Chiar dacă Statele Unite balansează de obicei între “politica reală” și abordarea idealist, Ucraina este percepută de opinia publică de acolo nu ca o țară “specifică” a Orientului arab, ci ca un stat european, care aspiră la „standarde înalte ale democrației”. Ceea ce li se iartă statelor din regiunea Golfului, Kievului nu i se admite.

Pe lângă factorul SUA există și alte constrângeri. În ultimii ani Erdogan i-a provocat pe mai mulți. În listă se află și Moscova, Washingtonul, Beijingul, Delhi. Totuși, promovându-și imaginea de cel care tulbură liniștea publică, președintele turc și-a demonstrat în mai multe rânduri capacitatea de a raționaliza confruntarea. Nu în zadar în timpul vizitei omologului său ucrainean, liderul turc i-a indicat asupra necesității realizării acordurilor de la Minsk. În ciuda faptului că autoritățile de la Kiev susțin deschis că acestea sunt învechite și nu mai sunt relevante pentru actuala agendă.

În același timp, livrarea armatei ucrainene a dronelor “Bayraktar”, care și-au demonstrat eficiența în timpul acțiunilor militare din Karabah, ar putea să vină în contradicție cu discursurile diplomatice bine puse la punct. E puțin probabil ca Ankara va putea garanta că Ucraina nu-și va dori să repete în Donbas, cu ajutorul lor, experiența de anul trecut din Karabah.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

78
Tagurile:
Ucraina, SUA, Rusia, Turcia


Загрузка...
Sectorul zootehnic din Moldova

Moldova riscă rămână fără lapte de producție autohtonă - vacile sunt duse la abator

34
(reînnoit 19:56 12.04.2021)
Moldova riscă să piardă definitiv o ramură importantă a agriculturii - sectorul zootehnic, care a fost pus la pământ de condițiile meteo nefavorabile din ultimii doi ani. Producătorii de lapte nu mai au cu ce să hrănească bovinele și sunt nevoiți să le sacrifice. 

CHIȘINĂU, 13 apr – Sputnik. Din cele peste o mie de întreprinderi producătoare de lapte care activau în anii '90 în țara noastră, în prezent mai există aproximativ 100. Și aceste riscă să dispară. Fermierii susțin că s-au pomenit într-o situație extrem de dificilă, dacă ținem cont că în ultimii ani vremea nu a prea ținut cu ei. 

Situația s-a înrăutățit dramatic după 2019, an în care ploile și grindina au distrus recolta. A urmat 2020, un an cu pandemie și secetă mare.

Acum, producătorii de lapte nu mai au cu ce hrăni animalele, pentru că recolta a fost compromisă, iar furajele care putut fi salvate sunt de proastă calitate. Așa că sunt nevoiți să reducă numărul animalelor - duc vacile la abator.

Sectorul zootehnic din Moldova
© Sputnik / Mihai Caraus
Fermă de bovine

Ce consecințe ar putea avea acest lucru pentru întreaga economie și pentru cetățeni în particular? E lesne de înțeles că lapte de producție autohtonă va fi tot mai puțin pe rafturile magazinelor, iar piața va fi invadată de lapte de import, care deseori este de o calitate mai proastă. Cum luptă producătorii din Moldova ca să poată supraviețui - aflați din materialul Sputnik Moldova

Lapte puțin - datorii imense

Valeriu Șivcișin din satul Valea Rădoaiei, raionul Florești, deține, împreună cu soția sa, o fermă de 100 de bovine. Au pornit această afacere în 2006. 

„Pe timpuri aveam o vacă și un vițel, dar ne-am gândit să mărim familia de bovine. Soția a plecat în Italia și ne-a sponsorizat. Astfel am construit această fermă”, ne-a povestit Valeriu Șivcișin.

Valeriu Șivcișin, producător de lapte din Valea Rădoaiei,  raionul Florești
© Sputnik / Mihai Caraus
Valeriu Șivcișin, fermier din satul Valea Rădoaiei, raionul Florești

Echipa Sputnik Moldova a ajuns la fermă într-o zi ploioasă și a constatat că soții Șivcișin lucrează în condiții greu de imaginat. Glodul imens, pur și simplu, a blocat activitatea tractoarelor, iar fermierii au fost nevoiți să efectueze toate lucrările manual.

Sectorul zootehnic din Moldova
© Sputnik / Mihai Caraus
Fermă de bovine

Așa muncesc de mai bine de 14 ani - nu mai știu de zile de sărbătoare sau de vacanțe.

Sectorul zootehnic din Moldova
© Sputnik / Mihai Caraus
Fermă de bovine

Acum însă riscă să piardă tot ce au agonisit, pentru că vremea nu a ținut cu fermierii în ultimii ani - recolta a fost compromisă. 

În toamna lui 2020, Valeriu Șivcișin a fost nevoit să ia un împrumut de la bancă pentru a procura semințe, amestec furajer, hrană bogată în proteine - toate fiind necesare pentru producția de lapte. 

„Nu avem stocuri de boabe, pe care în anii trecuți le procuram cu 2 lei per kilogram, iar în acest an prețul a crescut semnificativ, până la aproape 6 lei pentru un kilogram. Nu am reușit să fac acest stoc din cauza lipsei unui depozit pentru așa ceva. Dacă aș fi avut, nu aș fi cerut nimănui nimic”, ne-a spus Valeriu Șevcișin.

Pentru că lucrurile merg prost, fermierul are datorii imense și a fost deja vizitat de executorii judecătorești. Fermierul este supărat pe autorități. 

„Nimeni nu ne-a sunat măcar să ne întrebe cum ne descurcăm, cu ce hrănim animalele, cu ce achităm creditele, câte kilograme de lapte producem”, ne spune fermierul.

Dacă lucrurile vor continua așa, întreaga ramură zootehnică va fi pusă pe brânci, spune fermierul. 

„Să dezvolți afacerea în aceste momente este imposibil. E nevoie de un singur start pentru ca ulterior să ne putem simți confortabil. Dacă nu vom asigura confort pentru animale, pentru angajați, vom lăsa mâinile în jos și nu vom mai continua să muncim”, afirmă fermierul.

Valeriu Șevcișin susține că mulți dintre fermierii din zonă au fost nevoiți să dea vacile la abator și să plece peste hotare pentru a putea întoarce împrumuturile la bănci.

Producătorii de lapte nu pot ieși din impas

Altă localitate, altă fermă de bovine - aceeași situație. Iurie Ganea din satul Izvoare, raionul Florești, a înființat împreună cu soția sa Tatiana o gospodărie țărănească în martie 2015. Au început cu 2 vaci, iar până în toamna aceluiași an a ajuns să dețină 20 de capete.

Iurie Ganea, producător de lapte
© Sputnik / Mihai Caraus
Iurie Ganea, fermier din satul Izvoare, raionul Florești

Pentru a deschide această fermă, a investit aproximativ 2 milioane de lei, iar cheltuielile sunt în continuare enorme. Lunar, fermierul achită aproximativ 40 de mii de lei doar pentru plata salariilor, luminii și altor servicii. Mai trebuie să plătească impozite și are nevoie și de cantități mari de combustibil pentru lucrări. Dar cea mai mare problemă rămâne lipsa hranei pentru animale. Mai are provizii pentru doar o lună.

„În anul 2019 a fost grindină. Au fost distruse pășunile. Am procurat hrană, am ieșit din situație. Am intrat în anul 2020, cu pandemie și cu secetă. Mai rău ca 2019. Au fost comisii, au examinat situația, dar fără vreun rezultat”, ne spune îngrijorat Iurie Ganea.

Iurie Ganea spune că, pe lângă furaje, fiecare vacă are nevoie de câte 4-6 kilograme de concentrate în fiecare zi.

„Pentru un kilogram de concentrate scoatem din buzunare câte 7,30 de lei. Aceste concentrate se dau doar la văcuțele mulgătoare. În ferma noastră avem 40 de vaci mulgătoare, când calculăm, pentru fiecare câte cel puțin patru kilograme, a câte șapte lei fiecare, suma crește. Uneori nu mai ducem contul”, povestește fermierul.

Sectorul zootehnic din Moldova
© Sputnik / Mihai Caraus
Fermă de bovine

Pentru a putea ieși din impas, Iurie Ganea spune că în acest moment cea mai bună soluție pentru producători de lapte ar fi creditele preferențiale de 2% și cu o durată de rambursare mai mare. Din cauza intemperiilor din ultimii ani, fermierii nu se mai descurcă. Au datorii enorme și s-au pomenit că sunt dați în judecată. În momentul de față, Iurie Ganea are o datorie de aproximativ 700 de mii de lei la bănci.  

„Pe baza laptelui suntem nevoiți să întreținem animalele. Nu ne permitem să mai achităm și datoriile pentru semințe, erbicide și altele. Acum avem conturile blocate, judecăți. Avem granturi, dar nu putem utiliza banii din cauza acestor datorii”, ne-a mai spus producătorul.

Laptele produs de cele 40 de vaci mulgătoare de la ferma lui Iurie Ganea se comercializează la fabricile de lactate din zonă. 

Furajele nu au elementele nutritive necesare

Ceva mai bună este situația de la ferma Anei Pancrat din satul Goleni, raionul Edineț. Împreună cu soțul ei, a pus pe roate o fermă semi-mecanizată, ceea ce a ușurat munca enorm. Ce-i drept, cu bani olandezi, or cu bani împrumutați de la băncile din Republica Moldova, spun fermierii, nu ai cum să reziști. Nu le-a fost ușor nici soților Pancrat. Când au inițiat ferma, au fost nevoiți să importe absolut totul.

Ana Pancrat, producătoare de lapte
© Sputnik / Mihai Caraus
Ana Pancrat, proprietara unei ferme de bovine din satul Goleni

„Noi trebuia să importăm animale, utilaje, chiar și specialiști calificați care să instaleze sălile de muls. Cu părere de rău și până în ziua de astăzi importăm specialiști. Tinerilor care își fac studiile în acest domeniu nu le este interesant, ei nu văd unde ar putea să-și găsească rostul aici, acasă și pleacă peste hotare. Noi avem nevoie de nutriționiști, specialiștii care pregătesc meniul conform necesităților diferitor grupe de animale. Acest lucru este important și pentru producere și pentru dezvoltarea vițelului mic”, ne-a povestit Ana.

Sectorul zootehnic din Moldova
© Sputnik / Mihai Caraus
Fermă semi-mecanizată de bovine

Ana Pancrat ne spune că în țara noastră nu sunt laboratoare care să stabilească ce se găsește în hrana pentru animale, dacă sunt toate elementele nutritive necesare sau nu. Din lipsă de nutrienți, sunt foarte multe cazuri de peire.

Toate vacile din ferma Anei Pancrat și a soțului ei sunt de import. Sunt vaci cu o producție de lapte crescută. Acestea însă au nevoie de îngrijire specială. Astfel, vacile din această fermă sunt de-a dreptul „alintate”.

„Ele au nevoie de podotehnie. Asta e ca și cum ar fi la oameni ortopedia - manichiură, pedichiură. Când are o durere la copită, animalul nu va mai mânca, astfel productivitatea va scădea esențial”.

  • Fermă de bovine
    Fermă de bovine
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Fermă de bovine
    Fermă de bovine
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Fermă de bovine
    Fermă de bovine
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Fermă de bovine
    Fermă de bovine
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Fermă de bovine
    Fermă de bovine
    © Sputnik / Mihai Caraus
  • Fermă de bovine
    Fermă de bovine
    © Sputnik / Mihai Caraus
1 / 6
© Sputnik / Mihai Caraus
Fermă de bovine

Și Ana Pancrat se confruntă în acest an cu probleme legate de hrana animalelor. 

„Avem hectare de teren pe care este plantată lucernă, hrana de bază pentru animale. Din cauza secetei din 2020 aceasta nu a crescut. Am fost nevoiți să arăm pământul. Ne-am pomenit că nu mai avem stocuri de lucernă și suntem nevoiți să procurăm”, susține proprietara fermei. 

Și porumbul este de proastă calitate. Din cauza intemperiilor, bobul nu s-a format, iar animalele nu mai au din ce lua energia necesară.

„Din stocurile care au fost acumulate de producătorii de lapte animalele mănâncă și nu au saturație. Pentru aceasta se adaugă grâu și porumb măcinat, dar și alți nutrienți, care în Republica Moldova în 2021 nu se găsesc. Iar dacă se găsesc, atunci prețul lor este colosal pentru noi”, spune Ana Pacrat.

Din cauza greutăților, fermierii ajung să sacrifice animalele.

„În funcție de productivitatea animalelor acestea sunt sacrificate. Este un proces care se întâmplă în condiții de criză. Lipsa nutrienților în hrana animalelor duce la îmbolnăvirea acestora, iar ulterior pieirea lor”.

Dacă statul nu va ajuta fermierii, aceștia vor fi nevoiți să recurgă la abatorizarea în masă a animalelor. Trimestrial, doar în 2020 au fost abatorizate câte 20 de mii de animale. 

Lipsa laptelui autohton generează creșterea importurilor

În momentul de față, producătorii de lapte pot aproviziona doar 40% din materia primă necesară pentru producția de lactate. Astfel, procesatorii de lapte sunt nevoiți să importe produse din afara țării.

Lapte
© Sputnik / Александр Кряжев

Contactată de Sputnik Moldova, secretarul de stat la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, Tatiana Nistorică, a promis că va reveni mai târziu cu un comentariu privind măsurile de sprijin ale statului pentru sectorul zootehnic. 

Cert este că în luna noiembrie 2020 Guvernul a aprobat Regulamentul privind acordarea plăților directe per cap de animal. Astfel, pentru vaci din rase specializate pentru producția de lapte și mixte, fermierii vor primi câte 7000 de lei lei.

Cum poate fi salvat sectorul zootehnic

Într-un comentariu pentru Sputnik Moldova, economistul Roman Circă susține că producătorii de lapte nu ar avea probleme cu hrana pentru bovine, dacă nu ar exista monopol la comercializarea furajelor. 

Roman Chircă
© Sputnik / Mihai Caraus
Roman Chircă, economist
„În ziua de astăzi există și monopoluri la colectarea cerealelor și comercializarea lor peste hotare. Acțiunile unor astfel de firme pot pune la pământ orice sector zootehnic. Aici ar putea interveni statul pentru a contracara colectarea de materie primă de cereale și altă producție agricolă inclusiv prin maxim unul două canale. Activitatea acestor companii în interes corporativ poate periclita securitatea alimentară a statului și poate distruge practic orice sector agricol”, a conchis Roman Chircă.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

34
Tagurile:
Moldova, lapte


Загрузка...