Ambasada Rusiei în Republica în Moldova

bată la ușa Moscovei și să-și ceară scuze

535
(reînnoit 15:38 03.04.2018)
Moldova a fost nevoită să fie solidară cu UE în cazul expulzării diplomaților ruși; pur și simplu, Chișinăul oficial nu a avut de ales.

Irina Alksnis, observator RIA Novosti — pentru Sputnik

În cazul expulzării celor trei diplomați ruși din Moldova, cel mai interesant este comentariul oficial referitor la acest gest.

Și nu este vorba de declarația președintelui moldovean. Așa cum era de așteptat, acesta a criticat gestul MAEIE al Republicii Moldova îndreptat împotriva Rusiei. Fiind cunoscută poziția lui Igor Dodon, reacția acestuia nu a fost deloc surprinzătoare.

Destul de neașteptată însă a fost declarația unui alt conducător al statului moldovenesc, în realitate, a primei persoane. Este vorba de prim-ministrul țării, Pavel Filip.

Acesta a comentat pe larg cazul dat și merită să fie citat:

„Noi suntem într-o relație bună cu Uniunea Europeană, avem Acord de Asociere, avem Acord de Liber Schimb, acest parteneriat ne obligă să fim solidari cu UE(…) Federația Rusă este țară puternică și mare, doar că și noi suntem stat independent și suveran. Ne dorim un respect reciproc (…). Vom continua să exprimăm grija pentru cetățenii noștri care muncesc în Rusia, grija pentru relațiile economice cu Rusia".

Ce este remarcabil în această apreciere a premierului moldovean?

În primul rând, trebuie să remarcăm că guvernul aproape că recunoaște deschis faptului că Moldova a fost impusă de către „tovarășii mai mari" din UE să-i expulzeze pe diplomații ruși. Mai mult ca atât, se face o aluzie clară că guvernul moldovean nu a dorit să facă acest lucru, ba chiar este posibil să se fi împotrivit presiunii exercitate, însă a fost impus să cedeze în fața „solidarității europene".

În al doilea rând, complimentele premierului moldovean la adresa Rusiei seamănă a fi o încercare evidentă de a se scuza pentru gestul antirusesc pe care a fost nevoit să-l facă și o rugăminte față de Moscova ca să nu pedepsească prea tare Moldova pentru acest pas.

Este într-adevăr straniu

Pe de o parte, în ultimul timp Chișinăul, în pofida tuturor eforturilor depuse de președintele țării, a făcut mulți pași antirusești, demonstrând totodată o lipsă de compromis și chiar bravură. De unde au apărut brusc stinghereala și încercarea de a „îmbuna" Moscova în așteptarea unei reacții de răspuns?

Pe de altă parte, în cadrul solidarității europene s-a manifestat în cazul dat, practic, toată Europa, inclusiv marile puteri, de la Germania până la România, de la Luxembourg până în Spania. Toți cei care au încercat să stea de o parte sunt „constrânși" în continuare în mod individual. Bulgaria nu a expulzat diplomații. Drept urmare, a fost nevoită — fără îndoială, anume a fost nevoită — să-și recheme ea ambasadorul său.

S-ar părea că, în situația unei campanii la nivel european (sau, mai bine zis, occidental), de ce ar trebui să se incomodeze o țară ca Moldova — mică, săracă și care nu prea are influență?

Se creează impresia că nu este vorba de loc de incomoditate, ci de faptul că autoritățile Moldovei, datorită „cazului Skripal" și urmărilor acestuia, au conștientizat gravitatea problemei iminente; de fapt, nu problemă, ci catastrofă. Totodată, urmărind cu câtă nedorință (fiind, evident, impuse și limitându-se la câțiva pași cât se poate de neînsemnați) acționează statele mici ale Europei de Est și Centrale, care de obicei o iau înaintea tuturor atunci când este vorba de un demers antirusesec, observăm că Chișinăul nu a fost singurul care și-a dat seama.

Este vorba de faptul că, dacă până acum mai existau unele iluzii, actualmente, după „cazul Skripal", a devenit absolut clar: pentru „bătrâna" Europă nu mai există reguli.

Nu mai există cadrul admisibilului, fără a mai vorbi de decență și acceptabilitate. Nu mai există diplomația ca set de reguli principale și obligatorii de joc în relațiile internaționale. Nu există acorduri care trebuie respectate, nici promisiuni care trebuie onorate.

Există, pur și simplu, o lume care se scufundă în haos în condițiile reducerii bazei de resurse. Lume în care începe războiul tuturor împotriva tuturor. Lume în care cele mai influente țări fac tot ce doresc și ce-și pot permite pentru a-și atinge scopurile. Marile puteri, chiar fiind formal aliate, încep să se sfâșie în bucăți una pe alta — deocamdată voalat, însă deja fără a mai ține cont de metode și de respectarea conveniențelor.

Marea Britanie care, de veacuri, a fost pentru întreaga lume întruchiparea jocului politic complicat și rafinat, i-a oferit în mod demonstrativ lumii „cazul Skripal" cusut cu ață albă, învinuind Rusia, pe loc gol. Iar pentru a-și consolida pozițiile, le-a oferit aliaților și partenerilor șase pagini de prezentare a „cazului", întocmită într-un mod deosebit de ofensator. Ca și cum ar zice: poftim, luați-o și înghițiți-o.

Și au înghițit-o

Însă, dacă țările europene cu influență, precum Germania sau Franța, își fac propriul joc, inclusiv împotriva Marii Britanii, altfel stau lucrurile în cazul țărilor europene din eșaloanele doi și trei: acestea, pur și simplu, nu au de ales.

Dacă anterior ele își puteau face iluzii despre solidaritatea europeană și avantajele acesteia, în prezent a devenit clar că nu mai au încotro. Fără a se gândi, marile puteri (în primul rând anume cele în care erau privite ca un model de umanism, libertate și progres) le folosesc și le sacrifică.

Iar aceste țări mici nu pot face nimic pentru a se apăra sau măcar să evite soarta care le-a fost pregătită. La fel cum nu au putut să nu se alăture actualului demers politic inițiat de Londra.

Unicul lucru ce le rămâne este să bată la ușa Moscovei cu scuze voalate, în speranța că Moscova le va auzi și va da dovadă de înțelegere, ceea ce, după cum este deja absolut clar, nu mai pot aștepta de la Occident.

Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.

535
Tagurile:
expulzare diplomați, să ceară scuze, să bată la ușa Moscovei, cazul Skripal, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, Irina Alksnis, Pavel Filip, Igor Dodon, Chișinău, Moscova, Rusia
Тема:
”Cazul Skripal” – război diplomatic împotriva Rusiei (26)
Tematic
Cum ar putea afecta Moldova accidentul de la centrala nucleară din România
Отражение флага Евросоюза в окне одного из зданий в Брюсселе.

S-au maturizat oare europenii pentru independență?

60
Rusia discută din nou posibilitatea de a părăsi Consiliul Europei (CoE), la care a aderat exact acum un sfert de secol. În mod formal, această organizație nu este asociată cu Uniunea Europeană – CoE include 47 de state, cu 20 mai multe decât UE.

Dar, printre ele, țările care nu aparțin orbitei Occidentului, sunt, în general, doar două – Rusia și Turcia. Fără Rusia, Consiliul Europei își va pierde, de fapt, semnificația – dar chiar și acum, când el se transformă din ce în ce mai mult într-un instrument de presiune a Occidentului asupra Rusiei, interesul nostru față de acesta scade catastrofal.

De ce avem nevoie de o organizație internațională care acționează ca una supranațională, încercând nu numai să ne limiteze suveranitatea, ci și să ne impună, să ne dicteze regulile altora? Ca o platformă pentru construirea de relații, a unui dialog cu Europa? Ei bine, deci este necesar și posibil să vorbim cu ea pe picior de egalitate în alte formate – dacă cel presupus comun se transformă în mod deschis ostil.

Dar, pentru a construi relații ruso-europene, trebuie să înțelegem spre ce se îndreaptă Europa: spre o integrare din ce în ce mai mare într-un singur super-stat – sau va reveni în curând timpul statelor naționale? Avem nevoie de noi formate ruso-europene – sau ar fi mai corect din punct de vedere strategic să ne concentrăm pe relațiile bilaterale cu fiecare țară europeană?

Starea de spirit a elitelor europene este clară – până când majoritatea pariază pe aprofundarea integrării europene. Disputele se referă în principal la cât de suverană ar trebui să fie o Europă unită: să rămână o parte a Occidentului unic, un partener minor nici măcar al Statelor Unite, ci în cadrul proiectului supranațional atlantic sau să își asume întreaga responsabilitate pentru propriul destin? Nu există unitate – ca să nu mai vorbim de faptul că unele elite se opun, în general, căii actuale a UE (care va duce inevitabil la dispariția statelor naționale), insistând că o Europă puternică poate consta doar din state suverane puternice. În timp, disputele se vor intensifica – cu atât mai mult dacă relațiile cu Rusia (care sunt de fapt principalul indicator al independenței europene) vor continua să degradeze sub influența structurilor supranaționale, paneuropene, consolidând astfel revendicările naționaliștilor față de globaliști.

Europenii trebuie să elucideze, mai întâi de toate, modul în care înțeleg o Europă unită, viitorul acesteia – dar sunt capabili de asta? Au o claritate, în general, a ceea ce construiesc – nu partea globală a elitei, care cere în mod direct abandonarea naționalului în favoarea europeanului (de ce nu universalului?), ci europenii obișnuiți? Sondajul de opinie publicat marți oferă răspunsul la această întrebare.

Europenii (compania Ipsos au realizat un sondaj al locuitorilor din opt țări, în care trăiesc trei sferturi din populația totală a UE; sondajul a fost comandat de Fundația franceză Jean Jaurès și Fundația germană Friedrich Ebert) au fost întrebați doar despre suveranitate, dar acest lucru este suficient pentru a înțelege diferența de dispoziție.

Mai pe scurt, datele sondajului confirmă faptul că actuala UE este benefică pentru germani și asta le convine. Prin urmare, germanii sunt fericiți, dar francezii și italienii nu. 57 la sută dintre germani cred că UE este suverană, în timp ce 64 la sută dintre francezi nu sunt de acord cu ei. Nemaivorbind de faptul că înțelegerea suveranității de către cele două popoare este semnificativ diferită: pentru germani ea înseamnă "independență", în timp ce pentru francezi "putere regală" și "putere". Nu este surprinzător faptul că majoritatea francezilor consideră că termenul "suveranitate" în sine este învechit, dar, în același timp, anume ei (la fel ca italienii, ale căror poziții sunt în general apropiate de pozițiile francezilor), cred că cuvintele "suveranitate" și "Europa" nu trebuie să fie folosite împreună. Adică nu înțeleg ce înseamnă "suveranitate europeană". Anume despre acest concept a și fost sondajul: 41 la sută dintre francezi văd ceva bun în el împotriva a 63 la sută dintre germani.

Se pare că majoritatea germanilor se asociază cu Europa și transferă conceptul de suveranitate de la nivel național la cel european, iar pentru majoritatea francezilor, italienilor (și spaniolilor), suveran înseamnă încă național. Nu este surprinzător faptul că ei sunt nemulțumiți de actuala Uniune Europeană și o consideră insuficient de suverană, pentru că nu numai că nu are cu adevărat independență geopolitică, ci este și un proiect german.

În același timp, nemții înșiși, în mod surprinzător (dacă luăm în considerare datele altor sondaje, de exemplu, despre atitudinea față de America), consideră că Uniunea Europeană este independentă, de fapt, închizând ochii la suveranitatea sa limitată în politica externă. Se pare că, pentru cea mai mare parte a societății germane, integrarea europeană înlocuiește lupta pentru suveranitatea națională. Adică, germanii au decis să scape de americani (și această dorință este fixată în toate sondajele) nu doar la nivelul Republicii Federale Germania, ci deodată la nivelul întregii lor Uniuni Europene.

Este amuzant faptul că cetățenii țărilor est-europene (la sondaj au participat polonezi, români și lituanieni) au devenit în acest sens mai "germani" decât germanii înșiși – printre ei, cei mai mulți au fost cei care consideră actuala UE suverană: 65 , 63 și, respectiv, 56%. Ce contrast cu 36% în Franța!

Atâta timp cât germanii au reușit să mențină Europa în jurul lor – Brexitul va fi convenabil în planurile germane de integrare europeană. Deși este clar că anglo-saxonii vor ține mâna pe pulsul Europei și vor face totul pentru a se asigura că o Europă unită nu numai că rămâne o parte loială a Vestului atlantic, ci și restrânge consolidarea germană cu sprijinul tuturor țărilor nemulțumite de Berlin. Iar germanii vor miza atât pe desolidarizarea euro-scepticilor și a guvernelor naționale, cât și pe sprijinul ideii de integrare europeană în continuare între europeni. Într-adevăr, răspunzând la întrebarea dacă este necesar să se consolideze suveranitatea europeană, 73% dintre cei chestionați au spus "da" – chiar și francezii și italienii au fost de acord cu germanii în acest sens. Da, au viziuni diferite despre o Europă unică, în special structura sa internă și echilibrul de putere dintre UE și guvernele naționale, dar în orice caz vor să o vadă independentă în afacerile internaționale. Ce înseamnă acest lucru pentru Rusia?

Faptul că principala luptă pentru Europa se desfășoară în interiorul său – în interiorul Occidentului până când unit. Care dintre cele trei opțiuni pentru viitorul Europei – o UE din ce în ce mai centralizată ca parte a Occidentului, o Uniune Europeană suverană sau semi-căderea (slăbirea integrării) UE – se va împlini în viitorul apropiat, depinde în primul rând de europenii înșiși (mai exact, de lupta între elite).

Rusia beneficiază de toate opțiunile, cu excepția primei, și ea este singura pentru a cărei implementare este necesară menținerea celor mai conflictuale relații ruso-europene. Nici rușii și nici europenii nu au nevoie de ea – dar noi nici nu căutăm să forțăm și să rupem, și nici o a treia forță nu ne poate influența poziția. Dar europenii vor trebui să se decidă – nu cu Rusia, ci cu înțelegerea lor și, cel mai important, cu dorința de a obține suveranitatea.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

60


Загрузка...
Navalnîi în sala de judecată

Cu noile sancțiuni, Occidentul trage Cortina de Fier

78
(reînnoit 16:06 04.03.2021)
Noile sancțiuni pe care Occidentul le-a impus Rusiei sunt ușor de ironizat – există prea multe contradicții și inconsecvențe aparente în deciziile luate din cauza lui Alexei Navalnîi.

Este mult mai dificil să înțelegem logica de care se conduc Statele Unite și Europa și obiectivele pe care le urmăresc. Iar caracterul sistematic și consecvența acțiunilor lor, în ciuda tuturor paradoxurilor și, în unele momente, chiar a absurdității a ceea ce se întâmplă, nu lasă nici o îndoială că totul se bazează pe considerente raționale.

Serghei Lavrov
© Sputnik / Владимир Песня

Pentru început trebuie remarcat faptul că, de ceva timp – de la mijlocul anilor 2010 – europenii și americanii nu au demonstrat un asemenea nivel de solidaritate și entuziasm în ceea ce privește acțiunile comune împotriva Rusiei. Sancțiunile au fost anunțate de ambele părți ale Oceanului Atlantic nu doar în aceeași zi, ci aproape simultan, adică a fost cu siguranță o mișcare regizată. Dar și "pregătirea artileriei" pentru viitoarele măsuri a fost efectuată în conformitate cu toate regulile dramaturgiei: timp de mai multe săptămâni, nivelul de suspans creștea și pentru final se promitea ceva grandios.

De fapt, cazul s-a încheiat din nou cu obișnuitul "intenția de o rublă, iar lovitura de o copeică". În principal, "pedeapsă" i-a vizat pe șefii instituțiilor de aplicare a legii din Rusia, cărora interdicția de intrare în țările occidentale și înghețarea bunurilor ipotetice de acolo le este cam indiferentă. Situația este similară și în cazul organizațiilor științifice acuzate de "producerea armelor biologice și chimice". Iar decizia Statelor Unite de a nu mai acorda asistență Rusiei poate fi considerată chiar o anecdotă – se pare că partenerii americani continuă să trăiască, într-adevăr, în 1999.

În același timp, însuși Alexei Navalnîi a declarat fără ocolișuri în urmă cu câteva luni despre lipsa de sens a sancțiunilor împotriva "unor colonei sau generali care nu călătoresc prea mult prin lume și care nu au prea multe proprietăți sau conturi bancare în Europa". El a cerut atunci Uniunii Europene "să țintească banii oligarhilor ruși".

Trebuie recunoscut faptul că o lovitură asupra marilor oameni de afaceri ar fi cu adevărat mult mai sensibilă – atât pentru ei personal, cât și pentru economia națională. Despre efectul negativ cauzat de închiderea proiectelor strategice comune, cum ar fi același "Nord Stream – 2", cu atât mai mult nu este cazul să vorbim. Dar Occidentul, în pofida escaladării retorice rusofobe, a ales din nou să facă aparent pași spectaculoși de confruntare, dar în esență complet inutili.

Nu există mai puține ciudățenii în poziția americanilor și a europenilor față de cel mai aprig apărat de ei opozant rus. Pe de o parte, Occidentul l-a ridicat pe Navalnîi la rangul de dușman principal și, în același timp, de principală victimă a Kremlinului, cu acordarea a numeroase onoruri. UE a creat chiar un nou regim global de sancțiuni - pentru încălcările drepturilor omului, iar restricțiile anunțate au devenit prima implementare a acestuia din istorie. Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a emis o decizie uimitoare, cerând eliberarea bloggerului ca măsură asiguratorie.

Pe de altă parte, este evident că Statele Unite și Europa nu au nici cea mai mică iluzie cu privire la personalitatea bloggerului. Același CEDO nu a văzut un motiv politic în cazul "Yves Rocher", din cauza căruia Navalnîi a ajuns într-o colonie din regiunea Vladimir.

Iar Amnesty International nu a fost ajutată nici de toată flexibilitatea sa morală remarcabilă și nici de conjunctura politică. Ea a refuzat să-l considere pe opozant drept "captiv al conștiinței" – și ea poate fi înțeleasă: el a făcut comentarii rasiste și xenofobe prea spectaculoase în trecut.

De altfel, inițial, Uniunea Europeană s-a gândit chiar să numească noul său regim de sancțiuni direct - Alexei Navalnîi. Dar se pare că cineva de acolo a ajuns să-și dea seama la timp că acest lucru nu ar fi preferabil de făcut, având în vedere background-ul "eroului" – și această idee a fost abandonată.

Drept rezultat, comportamentul Occidentului, în special al Europei, arată, întra-adevăr, ca o umblătură dintr-o parte în alta, folosind tot ceea ce este la îndemână și motive nu prea potrivite pentru un conflict cu Moscova și, în general, o grămadă de acțiuni aparent inconsistente.

Dar toate acestea sunt perfect explicabile dacă e să distingem în ceea ce se întâmplă o retragere de urgență – și chiar ușor panicardă – într-o poziție defensivă.

Relațiile Rusiei cu Europa și Statele Unite suferă în prezent o nouă transformare.

Evenimentele tumultuoase de la mijlocul ultimului deceniu au constituit pentru Occident o încercare de a ne zdrobi în cele din urmă țara, forțând-o să capituleze totalmente economic și geopolitic. Și el nu avea nici cea mai mică îndoială cu privire la succesul acestei ”afaceri”. Mai mult, era convins că ar fi posibil să realizeze acest lucru "cu puțină vărsare de sânge" sub formă de măsuri care nu erau prea dureroase pentru el însuși, deoarece, de exemplu, deconectarea Moscovei de la SWIFT ar fi devenit extrem de neplăcută pentru afacerile occidentale.

Însă Rusia a pregătit, încă o dată, o surpriză, rezistând presiunii colective – și, timp de câțiva ani, situația a rămas blocată într-un echilibru instabil. Nominal, confruntarea a continuat, dar sancțiunile s-au transformat într-o profanare și formalitate goală. Pe de altă parte, în mod semnificativ, cooperarea dintre părți, în special cu Europa, a început să se restabilească rapid.

Steagul UE
© Sputnik / Владимир Астапкович

Dar evenimentele din ultimii doi ani, în special de anul trecut, au făcut ca Occidentul să arunce în cele din urmă o privire trează asupra țării noastre și să-și regândească concepția despre aceasta. El și-a dat seama că nu se confruntă cu o fluctuație sub forma unui succes accidental al unui "imperiu malefic" pe moarte, ci cu o superputere care crește rapid, care are un potențial colosal, ambiții serioase și o grămadă de ași în mânecă (până la capacitatea de a crea rapid un vaccin impresionant de eficient).

Și dacă există ceva cu care Europa poate fi speriată garantat, atunci acest ceva ar fi o Rusie cu adevărat puternică. Și se pare că s-au speriat cu adevărat acolo, văzând peste tot urme ale tranziției Moscovei la ofensivă în multe direcții – economice, politice, ideologice, mass-media.

Însă vecinilor le lipsește, în mod clar, încredere în sine, drept urmare chiar acum trag rapid o nouă Cortină de Fier și adâncesc ruptura în relații pentru a se autoapăra.

De fapt, Occidentul încearcă să recreeze configurația Războiului Rece, când existau o serie de canale de cooperare strategică reciproc avantajoasă între părți (în special între Uniunea Sovietică și statele vest-europene), dar orice altceva era blocat.

Dar este adevărat că atunci principalele eforturi pentru a preveni "influența periculoasă" din străinătate s-au făcut pe partea noastră de frontieră.
Acum, după cât se vede, lumea occidentală este hotărâtă să reproducă acea experiență profund eșuată a URSS-ului.

Utilizarea lui Alexei Navalnîi pentru a rezolva această problemă poate fi considerată destul de reușită. Deși dorința Europei și a Statelor Unite de a călca pe "grebla" sovietică provoacă o profundă nedumerire.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

78
Tagurile:
sancțiuni, Rusia, Occident
Tematic
Kremlinul a comentat informațiile privind pregătirea noilor sancțiuni de către SUA și UE
Kremlinul, despre noile sancțiuni UE și SUA împotriva Rusiei


Загрузка...
 „Aparat bun”: Echipamentul donat de Rusia i-a fost de folos Găgăuziei

„Aparat bun”: Echipamentul donat de Rusia i-a fost de folos Găgăuziei

0
(reînnoit 18:51 05.03.2021)
Medicii din Găgăuzia mulțumesc autorităților din Tatarstan pentru echipamentul medical care facilitează efectuarea intervențiilor chirurgicale.

COMRAT, 5 mart - Sputnik, Maxim Topal. Calitatea serviciilor medicale la Spitalul raional Ceadîr-Lunga s-a îmbunătățit semnificativ, spre bucuria medicilor și a pacienților. Totul datorită noului aparat laparoscopic donat de guvernul Tatarstanului - acesta este deja utilizat pe scară largă în sălile de operație, a declarat pentru Sputnik Natalia Popazoglo, directorul Spitalului raional. 

Очень хороший аппарат: оборудование, подаренное Россией, широко используется в Гагаузии
© Sputnik / Maxim Topal
Noul aparat laparoscopic este deja utilizat pe scară largă în sălile de operație

Ea a menționat că operațiile cu utilizarea laparoscopului se efectuează aproape zilnic la spitalul Ceadîr-Lunga.

"Practic, acestea sunt operații în care vezica biliară este decupată. Aceste operații sunt efectuate și sub anestezie, dar folosind un laparoscop video, cavitatea abdominală a pacientului nu este tăiată foarte tare. La două-trei zile după operație, persoana este externată din spital cu intervenții minime și fără cusături. Acesta este un dispozitiv foarte bun”, a spus Natalia Popazoglo.

Astfel de operații sunt efectuate gratuit pacienților cu asigurare medicală și cu trimiterea de la medic. 

Reamintim că la sfârșitul anului trecut Ambasada Federației Ruse în Moldova a predat autorităților din Găgăuzia mai multe loturi de echipamente medicale scumpe furnizate de regiunile Rusiei - de guvernul Sankt Petersburgului, cel al Tatarstanului și de mecenați. 

Echipamentul medical furnizat include un laparoscop video, un gastroscop video, un colonoscop video, dispozitive de ventilație artificială pulmonară, concentratoare de oxigen, echipamente cu raze X și multe altele. 

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

0
Tagurile:
Rusia, donație, echipament, găgăuzia, medici
Tematic
Încă un lot de echipament medical din Rusia a fost predat spitalelor din Găgăuzia


Загрузка...